Poezii

Paturi de spital Fecioare albe, ne\'ntinate, Ce-așteaptă noaptea, temătoare, În blânda lor timiditate, O experiență ce le doare ... Fecioare reci, înfrigurate, Care nu știu ce-o să

ODOana Mihaela Drosu

0

0

Cioplești în piatra sufletului meu Ca în căldura daltei azi să-nvie. Și-atâta ai cioplit, că mi-este greu Să port acum o coală de hârtie În loc de inimă. Și taie mult și-adânc Și sângele se

ODOana Mihaela Drosu

0

1

Funestul păcat de-al risipi pe \"NOI\" în \"Tu\" și \"EU\" - De neiertat ! Și zeu de-ai fi, EU nu te pot iubi !

ODOana Mihaela Drosu

0

0

În umbra adormitelor brațe pe care salcâmii le \'nalță spre întuneric, rămânem amândoi, cu mâinile întinse, unul spre celălalt, ca doi salcâmi ...

ODOana Mihaela Drosu

0

1

Latră în fața blocului un câine. Latră în fața câinelui un câine. De trei ori latră câinii din fața câinilor de câini. Cineva ne aruncă un os. Îl câștig, dar îl las câinilor, din mândrie de

ODOana Mihaela Drosu

0

3

Ce l-a legat pe bărbat de femeie ?! Un gând, un păcat, o idee ?! Unicul adevăr este că i-a unit un măr !

ODOana Mihaela Drosu

0

5

M-am aplecat în fața ta, cuminte, Să mă închin, ca unui idol mut, Și prin veșminte să-ți cuprind genunchiul Cu palmele, sfios, și să-l sărut. Când l-am simțit rotund și rece-n palmă, Pentru o clipă

ODOana Mihaela Drosu

0

0

Marțea, la aceeași oră, Furișat, din ascunzișuri, Negri toți, în pas de horă, Vin motani pe acoperișuri. Noaptea își pornesc, viclenii, Îndrăcitul ritm, în dans, Dezmorțind, din patul

ODOana Mihaela Drosu

0

0

Cânți ? E păcat să te bucuri de ploaie. Plângi ?! Te-ntristează lumina sau umbra sau frunza umedă lipită-n podul palmei ?! Sau gândul ca poți fi umilă ca ea în podul aspru al unei palme ?!

ODOana Mihaela Drosu

0

0

Ne lovesc minutele în timpane, puternice și inegale. Auzi cum lovesc ?! - unul câte unul - lovituri scurte, lovituri lungi, ca boabele de struguri, ca un ritual vechi, minute mici, minute mari ...

ODOana Mihaela Drosu

0

2

Mama Când sufletul meu, De toate rănit, Zăcea peticit Și-n lacrimi și greu În antreu, L-ai luat mângâiat Și-n flori l-ai ținut Ca-n pântec de lut. Și-apoi mi l-ai dat Vindecat !

ODOana Mihaela Drosu

0

0