Poezie
Stele nemuritoare
1 min lectură·
Mediu
Voi stele și voi nori
Ce azi nu vă știți locul,
În lacuri argintate
Vă căutați norocul.
Sirenele ce stau
În mări, în adâncime,
Cu ochii lor frumoși
Privesc timid spre tine.
Voi stele-mbrățișați
A lacurilor oază
Vă oglindiți în mare
Și-o faceți mai frumoasă.
Mistere vă-nconjoară
Deși sunteți senine,
Lumina voastră dulce
Va fi aici și mâine.
Voi străluciți în ceruri
Și faceți de noi haz,
Lumina o aveți
Când nu mai existați.
De mult voi ați apus
Și noaptea vă-nconjoară
Și nicicând n-o s-aveți
Lumina voastră iară,
Dar noaptea de aici
De voi e luminată,
O stea ce a apus
Nu a murit în dată.
Căci ani și ani de zile
Va lumina pe cer,
Luminii ei frumoase
Eu inima-mi ofer.
Voi stele ce-oglindiți
Aceste lacuri triste,
În trista voastră lume
Voi sunteți realiste.
Nu vă-ncurcați cu gânduri
Ce loc nu-și au în lume
Și străluciți acum
Când vă uitați la mine.
Sirenelor ce azi
Iubirea-și dăruiesc
Voi dați-le lumină
Căci drumul nu-și găsesc,
Priviți-le cum ele
Acum privesc spre voi,
Uniți-vă și fi-veți
Mereu doi câte doi.
Iubirea voastră e
Acum nemuritoare
Și dulce strălucește
În noaptea asta mare.
001880
0