Poezie
Greșeală fatală
3 min lectură·
Mediu
De mine tu îmi spui
Că nu mai vrei s-auzi,
Prea mult că te-am rănit
Și-acum vrei să mă uiți.
Strigând la mine-mi spui
Să ies din viața ta
C-o mână mă împingi
Și-o iei spre casa ta.
De mână eu te prind
Cu forța te opresc
Și fără să-mi dau seama
Mai mult eu te rănesc.
Începem să vorbim
Părerea ți-o ascult
Dar nu sunt de acord
Și te rănesc mai mult.
Tu doar mă ocolești
Și-ncet pe drum pornești,
Dar eu te prind de bluză
Și-ți cer să te oprești.
O palmă eu îți dau
Și lacrima îmi șterg,
De față eu te strâng
Și capul ți-l aplec.
Exact la mine-n ochi
Îți cer ca să privești,
Cu pumnu-n piept îți dau,
Iar tu doar înlemnești.
Îmi spui să mă alin
Și mâna tu mi-o prinzi
Pe buze mă săruți
Și capul ți-l cuprinzi
Prin păr mîna îți treci
Și capul ți-l apleci
În brațe tu mă strângi
Apoi te-ndepărtezi.
Din nou eu te opresc
Și te provoc s-asculți
Te fac în fel și chip
Și-ți cer ca să nu uiți.
Cu corpul încordat
Îmi spui că-mi mulțumești
Din ochi arunci văpăi
Atunci când mă privești.
Îmi spui că e păcat,
Că doar acum tu știi
Ce cred eu despre tine
Și-mi spui că nu mai vi.
Apoi te-ndepărtezi
Strigând în urma ta
Ca nu cumva s-apar
Din nou în calea ta.
Eu alergând te-ajung
În față mă postez
Cu lacrima în ochi,
Rapid te pălmuiesc.
Strigând la mine-mi spui
Că nu mă recunoști,
Că nu-s acea persoană
Ce mult tu o iubești.
Îmi ceri să dau în tine
Pân\' am să obosesc,
Dar să nu-ncerc apoi
Din nou să te opresc.
Eu sfatul ți-l ascult
Și-ncep să te lovesc
Cu lacrima în ochi...
Nu pot să mă opresc.
În brațe mi-aș dori
Acum să te cuprind,
Dar știind că mă refuzi,
Eu te lovesc mai mult.
Și vorbe grele-ți spun
Ce nu pot să le uit;
La inimă-ți pătrund
Și mă urăști mai mult,
În brațe tu mă iei
Și-mi spui că mă iubești
Pe frunte mă săruți
Și repede pornești.
Pe loc mă enervez
De bluză eu te prind
Și c-o privire rea
Încep ca să te mint.
Îți spun doar vorbe ce
Eu știu că te rănesc,
Săgețiile-otrăvite
La inimă se-opresc
Și lacrimi grele-apar
Acum în ochii tăi
Și ca printr-o minune
Se mută într-a mei.
N-am vrut să te rănesc
Dar uite ce-a ieșit...
La pieptu-mi eu te strâng
Și-ncep încet să plâng.
Bărbia tu mi-o iei
Și mi-o ridici în sus,
Îmi spui că-i prea târziu
Și-ncet, încet... te-ai dus.
001.797
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- OANA MARTIN
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 437
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 100
- Actualizat
Cum sa citezi
OANA MARTIN. “Greșeală fatală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oana-martin/poezie/13978518/greseala-fatalaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.