Poezie

Marea

1 min lectură·25 aprilie 2011

Mediu

Cobor pe văi, pe lunci și dealuri,

Mă-ndrept spre marea de cristal

Ce e atât de minunată

Și-ncet, încet, vreau să dispar.

Să mă scufund în valuri line

Și-n spuma ei să mă-nfășor,

Să iau iubirea ei cu mine

Și ușurel, să-ncep să zbor.

Ca o tornadă eu să merg,

Să văd recifuri de coral,

Să văd sirenele ce plâng

Și varsă lacrimi de cristal.

Vin scoicile să mă salute,

Frumoase perle-n dar să-mi dea,

Iar marea mai frumos străluce...

Eu fac cu mâna la o stea.

Și luna dulce îmi zâmbește,

Vărsându-și raza de rubin

Spre marea cea învolburată

Și spuma ei ca de satin.

001.828

OANA MARTIN. “Marea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oana-martin/poezie/13978520/marea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.