Poezie
DORINÞÃ
1 min lectură·
Mediu
Mă îndrumă-un dor nebun
Spre iubirea vieții mele
Vreau în brațe să mă ia
Să-mi ofere mângâiere.
Vreau în brațe să m-alinte
Și la pieptul meu să-l țin
Căci sărutul ce i-l dau
E îmbătător... divin!
Las șampania să curgă
Pe a noastre trupuri ude
Și presar între noi frișcă
Să ne-ncingă, să ne-ncânte!
Îl masez ușor pe pieptul
Ce tresalta-ncetișor,
Iar el mă sărută dulce
Și e stăpânit de dor.
El mai strâns mă ia în brațe
Și sărutu-i e schimbat
Sentimentul ce-l posedă
E amor adevărat.
La o parte-mi dă sutienul
Și-mi priveste sânii moi
Mă atinge-ncet pe pieptul
Ce tresaltă-n ochii săi,
Îmi descheie pantalonii
Și-mi privește trupul gol,
De dorință-i stăpânit
Și-mi arată-al său amor.
Mă sărută-ncet pe gât
Și mă umple de dorință
Îmi simt sânii fremătând
El în palmă-i ține însă.
Îi sărută-ncetișor
Și-i privește încântat,
Timpul trece și-mi arată
Că-n iubit, el e versat.
Mă încăntă și m-alintă
Cum un altul n-ar putea,
E iubirea vieții mele
Și va fi mereu așa.
012631
0
Baftă!