Poezie
INEGALABILUL MIHAI EMINESCU
2 min lectură·
Mediu
Precum al său luceafăr blând
Coboară sacru dintre stele
Cu ochii săi cei negrii el
Făcea și noaptea să scânteie.
Purta spre lacuri luna-n ochi
Și se-oglindea în apa lină
O stea de aur avea-n păr
Și soarele-i stătea în mână.
Și dulce suspinau sirene
Când apa chipu-i oglindea,
Copacii se-aplecau spre dânsul
Și vântul parcă îi cânta.
Natura îi era supusă
Pământul țării îl iubea,
Iar el cânta cu vocea sa
Un dor ce inima-i răpea.
Era Mihai, copilul blând
Ce visul nu și-l mai oprea
Ce ne privea cu ochii săi
Și luna-n dar ne oferea.
Un suflet singur, chinuit,
Ce-a suferit în viața toată
Căci în zadar a încercat
S-o dobândească pe-acea fată.
Chiar vântul doina îi cânta
Și o purta spre largul mării,
Iar marinarii-l auzeau,
Dar doina, o dădeau uitării!
Fecioarele îl ascultau
Și-o lacrimă lăsau să cadă
Mihai, cu vocea sa firavă
Cânta a inimii baladă.
Ca abanosul părul său
În noaptea neagră-l ascundea,
Trecea pe lângă lacul său,
Trecea, dar nimeni nu-l vedea.
Ca o nălucă el umbla
Pe-acest pământ, rătăcitor...
Și stelele-i stăteau în păr,
Iar luna-i presăra covor.
Cu frumusețea sa era
La fel ca soarele în zare
Și fără să-și dea seama el
Avea o lume la picioare.
001.925
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- OANA MARTIN
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 208
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 44
- Actualizat
Cum sa citezi
OANA MARTIN. “INEGALABILUL MIHAI EMINESCU.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oana-martin/poezie/13907745/inegalabilul-mihai-eminescuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.