Oana Izbașa

Mă bucur că ai sorbit cu plăcere din textul meu și îți mulțumesc pt că și ție îți place laptele cu miere. :)
Hmmm... deci între noi, fericire și univers există o relație de inter-dependență. O să țin minte asta când sunt tristă. Parcă n-aș vrea să ucid fericirea... sau universul :)

îți mulțumesc. :) (semn că apreciez mult de tot faptul că ai trecut prin textul meu)

Cu \"sunteți dominată de afluenți și pierdeți din vedere vărsarea în mare a fluviului propriu-zis\" ați pus punctul pe i. Aveți perfectă dreptate. \"Afluenții\" (sau \"avântul\") reprezintă furtuna mea interioară... Ea, la rândul ei, se lasă dominată de alte evenimente, de vârstă etc. Furtuna m-a îndemnat la scris, scrisul mi-a dat o stare poetică, m-am lăsat purtată de starea mea poetică, dar a intervenit furtuna și... am uitat de poezie. :) Când va apărea curcubeul, voi încerca să iau de-acolo culori ca să recolorez poezia și între timp, mă voi ocupa și de aprofundarea lecturii.
Vă mulțumesc mult de tot pentru comentariu.

Mulțumesc mult pentru comentariu. Ai dreptate, rima i-a răpit din farmecul pe care l-ar fi avut dacă nu ar fi fost rima :) Am vrut să spun \"asta e... e o poezie pierdută, poate data viitoare\"... dar, am văzut aici jos \"Acest text îți aparține: Poți edita/corecta acest text\". Nimic nu se pierde. Poate, într-o zi, când voi avea starea necesară... o voi rescrie, fără rimă, fără margini. Să zbore cuvintele pe cerul meu de sentimente precum rațele din mintea mea de-asupra bălții mele de imaginație... :)

Pedeapsa vine cu adevărat doar pentru cei care o înțeleg, care o percep ca \"pedeapsă\"... Și de cele mai multe ori, cei care o \"înțeleg\" sunt \"semi-câinii\" (poate ex-javrele, că până la urmă nu mai există nici un câine pursânge) și din clipa în care încep să priceapă, încep să nu o mai merite în așa de mare măsură.
Cât despre gaura în cer... S-o fi făcând, dar nu în cerul ăsta. În viețile fiecăruia dintre noi există o infinitate de ceruri pe care le ciuruim în mod (mai mult sau mai puțin) inconștient.
(De cele mai multe ori) \"Dreptu-i văzut ca simplu tâmpit\" doar de tâmpiti și mai simpli decât el, de niște \"stângi\" (eu sunt ambidextră, btw :)) care habar nu au cum e să fii drept dar unii dintre ei își doresc în secret (iar alții au convingerea că sunt) să fie la fel de drepți ca dreptul. :)
Și... am o întrebare: ce e aia dreptate? Că eu deja nu mai știu (în cazul fericit în care am știut vreodată). Lumea (datorită relativității ei pe care de-abia, de-abia am descoperit-o și eu cu greu) mă face să mă simt din ce în ce mai confuză.