Poezie
Iarnă
1 min lectură·
Mediu
Simți? Cuțitele se răsucesc din ce în ce
mai sexi în mine, mă gâdilă-n carne,
îmi scotocesc prin sânge ca limba într-un
sărut franțuzesc;
azi ninge cu câini care dau din coadă când
mă văd cum fac
îngeri din bolovani și noroi.
Știi, când te atinge viața se simte ca atunci
când pui limba în toiul iernii pe metal;
saliva ei lipicioasă de melc fără cochilie
e de fapt otravă
care, în loc să te ucidă, te face mai viu, mai
rezistent, însă în niciun caz mai puternic.
În liniștea asta a ta de moarte nou-născută
care deja s-a căcat în scutec
au început să mă latre până și câinii care
pică necontenit din cer...
001365
0