Poezie
Veghează luna un destin
1 min lectură·
Mediu
Zâmbește luna când lasă-ncet să cadă
Înspre pământ, lumini, prin nori de catifea,
Zvâcnește-n floare caisul din livadă
Și în petală-i curge lacrimă de nea...
Frustrate timpuri venite de niciunde
Se răzvrătesc la porți ce nu se mai deschid,
Cercuri de-ntuneric viscolesc secunde,
Spre ultimă redută, mâinile întind.
Din celeste brazde liniștea răsare
Și strecoară-n suflet caldă primenire.
Nu e loc de temeri, totul e uitare,
Când din zgură naște albă fulguire
Vagă strălucire mângâie retina,
Îngeri mă adună din drum necunoscut.
În somnul dintre clipe, revăd lumina
Și-n clape selenare se aude cânt...
Plânge zefirul prin merii din livadă
Când dimineața-i spală-n floare pleoapa grea,
Se furișează luna, dorind să vadă,
Rănit destin ce-adoarme-n lacrimă de stea.
002.113
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Oana Georgeta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Oana Georgeta. “Veghează luna un destin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oana-georgeta/poezie/1779365/vegheaza-luna-un-destinComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.