Poezie

Cpilărie furată

1 min lectură·20 aprilie 2008

Mediu

Copil firav, tu plângi

Cerșind un ban de pâine,

Nu ai pe cine să mai strigi

Căci ești pierdut în lume.

Culcuș găsești în amăgiri

Nedumerit, tăcut pribeag,

Și te cuprind mereu dureri

Că nimănui tu nu-i ești drag.

Ferit cu grijă de iubire

Treci abătut pe străzi pustii,

Cât ți-ai dori și tu o noapte

Alături de părinți să fii.

Dorit de nimeni și rănit de toți

Durerea căutându-și vad,

Þi-a pus pe umeri suferinți

Și soarta aspră de nomad.

Þi-e inima scăldată în venin

Nici nu mai știi ce-i o speranță

Căci pentru tine un cămin

A fost și este doleanță.

Când steaua palidă trimite

Printre tufișuri visul

Simți pe obraz o mângâiere…

Dar ce-ai crezut... este doar vântul.

Suspini în somn și iar tresari

Dar cine oare să te-audă?

În noapte plânsu-ți e amar

Și-obrazul șters de lună.

Te spală-n rouă dimineața

Și te sărută primii zori,

Te ia de mână suferința

Când pașii iar te duc pe străzi.

002.173

Oana Georgeta. “Cpilărie furată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oana-georgeta/poezie/1779197/cpilarie-furata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.