Portretul unui vis
Camera goală. Aer imobil. Umbra unei siluete cântând la pian. O țigară fumegândă. Zâmbet fals. Mobila scorburoasă, veche, pe un mic covoraș verde, aspru.
Poză
Timpul se oprește. Viața moare pentru o clipă. Scena e plină de actori înmărmuriți, cu venele umflate până la refuz de sângele în clocot. Vene care sunt gata să explodeze și să păteze într-o
La mine în viață e...
Dintotdeauna am intâmpinat o problemă în a mă regăsi pe mine insămi. Am avut curiozitatea de a-mi diseca gândurile în mod algoritmic. Cantitatea de sânge ce se scurge din gândurile mele este atât
Oglinda e o ipocrită !...
…și simt că sunt atât de departe de voi…atât de departe de viață…departe de mine și de tot ceea simt aproape…ascult infinitezimala distanta care mă desparte de propriul „eu”. Ma găsesc aproape și
Retorică
Mă întreb dacă m-aș întâlni eu cu mine, din întamplare, pe stradă, ce mi-aș zice? Cine ar fi mai uimită, eu sau mine? (ridicol)
În afara timpului
privesc profund. descompun. adun algoritmi. combin. DE CE? - Nu știu! Poate doar ca să treacă timpul. …și toate acestea au fost deja scrise…gândite…analizate…privite profund…descompuse…combinate.