Prefă-te în lumina ce-mi lunecă pe geană,
Prefă-te-n visul dulce ce strigă și mă cheamă,
În aerul și apa de care mor de sete
În sangele din vene tu prefă-te.
Și prefăcut de-ai fi în roua
Tu nu vei știi cum mi-am târât destinul,
Povară-n spate mi-a părut a fi!
Am vrut să-l las măcar puțin deoparte
Dar n-am dorit ca asta tu sa știi.
Când norii negrii s-au apropiat de mine,
Cu
În aceasta noapte lungă
Se-oglindeste luna plină.
Aninată-n cer tăcută
Soarele îi dă lumină.
Se strecoara pe furiș
În odaia mea plăcută,
Își admiră în oglindă
Strălucirea-i așa
Sărută-mă pe ochii inchisi ușor
Să-ti simt atingerea suavă și blajină.
Simt pleoapele zbătându-se cu dor,
Privirea mea spre tine se anină.
Sărută-mi buzele aprinse de dorintă.
Simt cum ies
Imi lipesc urechea de un copac
si aud cum cresc frunzele...
aud cum circula seva prin el...
Imi lipesc urechea de o scoica
si aud valurile involburate ale marii...
Aud nisipul scrasnind sub
Suflete bune ce-ati parasit pamantul
In drumul vostru atat de lung si greu
Cumva v-ati intalnit pe-acolo
Cu cel ce l-am iubit atat -bunicul meu?
Cum as putea sa-mi stapanesc vreodata
Durerea
Tarziu,in noapte,cand toata lumea doarme
Ingenunchez,o ruga sa inchin
Ma rog spasit la tine Doamne
Ca sa ma ierti cu tot ce am gresit.
Si daca ruga mea ajunge
In ale Tale lumi imparatesti
Ma
Mai am dorinta inca sa spulber norii negrii
Ce-astupa fericirea si oamenilor ochii
Mai am puterea iar ,iubirea s-o gasesc
N-am s-o mai las sa-mi scape,de-ar fi s-o intalnesc.
Mai simt ca pot sa
Treceam pe-o poteca ingusta si surda
Nu simteam ploaia cum pica si uda
Nu simteam vantul suierand la urechi
Cand treceam trista pe aleile vechi.
Eram mult plecata cu gandul
Nu auzeam cum
M-as preface intr-un fluture
sa ma pot aseza pe umarul tau
sa privesc chipul tau de aproape
M-as preface intr-o caisa coapta
sa musti din mine fara sa ma doara
sa fii ametit de aroma
De-ar fi sa fac risipa de ceva
aceea ar fii din iubirea mea
iubire iau cu mine oriunde ma duc
las cate un pic pe unde apuc
dau la toata lumea nu va ingramaditi
inima-mi e plina
daca vreti sa
Afara ploua,privesc pe geam
Gandindu-ma cam dura
De-ar fi sarata ploaia
Ca lacrima ce-o am
Ar fi intreg orasul
Acum o saramura.
Dar ploaia este dulce
Atunci cand e placuta
Cand vrei sa
Privesc acum in urma
cu multa nostalgie
un suflet ratacit,ce tare s-a temut
ca altfel decat este
in viata o sa fie.
Muream cu tine in brate
si le fel ma trezeam
aveam pe-atunci un
Esti parte din mine
Esti sufletul meu
Esti lacrima ce-mi curge
Cand cu durere ma abtin
Din ochii mei a plange.
Din vesnicie-am aparut
Sa te iubesc pe tine
Cand Dumnezeu mi-a daruit
Cararea
Ce ochi senini si visatori
Privesc acum la poza ta
Din care ma privesti duios
De-mi bate tare inima.
In ochii tai ma ratacesc
Nu-mi mai gasesc cuvantul
Nu pot privirea sa-mi lipsesc
La
Iubirea mea e focul
ce arde-n jar mocnit
nu-mi mai gasesc nici locul
de cand te-am intalnit.
Este ca apa marii
mare si linistita
dar si mai zbuciumata
cand de furtuni lovita
Inunda totu-n
Sunt ani de cand nu te-am vazut
esti ratacit prin lume
si ganditoare ma intreb
mai imi stii al meu nume?
De chipul meu iti amintesti
si de surasul meu?
iubiri ce au ramas povesti
ce s-au tot
Afara iarasi plange des
caci ploaia ,iata vine
si-un dor nestins m-apasa in piept
mi-am amintit de tine.
Si cum aceasta ploaie trista
mi se prelinge usor in par
de dorul sarutarii