Poezii

Prefă-te în lumina ce-mi lunecă pe geană, Prefă-te-n visul dulce ce strigă și mă cheamă, În aerul și apa de care mor de sete În sangele din vene tu prefă-te. Și prefăcut de-ai fi în roua

Tu nu vei știi cum mi-am târât destinul, Povară-n spate mi-a părut a fi! Am vrut să-l las măcar puțin deoparte Dar n-am dorit ca asta tu sa știi. Când norii negrii s-au apropiat de mine, Cu

În aceasta noapte lungă Se-oglindeste luna plină. Aninată-n cer tăcută Soarele îi dă lumină. Se strecoara pe furiș În odaia mea plăcută, Își admiră în oglindă Strălucirea-i așa

Sărută-mă pe ochii inchisi ușor Să-ti simt atingerea suavă și blajină. Simt pleoapele zbătându-se cu dor, Privirea mea spre tine se anină. Sărută-mi buzele aprinse de dorintă. Simt cum ies

Imi lipesc urechea de un copac si aud cum cresc frunzele... aud cum circula seva prin el... Imi lipesc urechea de o scoica si aud valurile involburate ale marii... Aud nisipul scrasnind sub

Suflete bune ce-ati parasit pamantul In drumul vostru atat de lung si greu Cumva v-ati intalnit pe-acolo Cu cel ce l-am iubit atat -bunicul meu? Cum as putea sa-mi stapanesc vreodata Durerea

Tarziu,in noapte,cand toata lumea doarme Ingenunchez,o ruga sa inchin Ma rog spasit la tine Doamne Ca sa ma ierti cu tot ce am gresit. Si daca ruga mea ajunge In ale Tale lumi imparatesti Ma

Mai am dorinta inca sa spulber norii negrii Ce-astupa fericirea si oamenilor ochii Mai am puterea iar ,iubirea s-o gasesc N-am s-o mai las sa-mi scape,de-ar fi s-o intalnesc. Mai simt ca pot sa

Treceam pe-o poteca ingusta si surda Nu simteam ploaia cum pica si uda Nu simteam vantul suierand la urechi Cand treceam trista pe aleile vechi. Eram mult plecata cu gandul Nu auzeam cum

M-as preface intr-un fluture sa ma pot aseza pe umarul tau sa privesc chipul tau de aproape M-as preface intr-o caisa coapta sa musti din mine fara sa ma doara sa fii ametit de aroma

De-ar fi sa fac risipa de ceva aceea ar fii din iubirea mea iubire iau cu mine oriunde ma duc las cate un pic pe unde apuc dau la toata lumea nu va ingramaditi inima-mi e plina daca vreti sa

Afara ploua,privesc pe geam Gandindu-ma cam dura De-ar fi sarata ploaia Ca lacrima ce-o am Ar fi intreg orasul Acum o saramura. Dar ploaia este dulce Atunci cand e placuta Cand vrei sa

Privesc acum in urma cu multa nostalgie un suflet ratacit,ce tare s-a temut ca altfel decat este in viata o sa fie. Muream cu tine in brate si le fel ma trezeam aveam pe-atunci un

Esti parte din mine Esti sufletul meu Esti lacrima ce-mi curge Cand cu durere ma abtin Din ochii mei a plange. Din vesnicie-am aparut Sa te iubesc pe tine Cand Dumnezeu mi-a daruit Cararea

Ce ochi senini si visatori Privesc acum la poza ta Din care ma privesti duios De-mi bate tare inima. In ochii tai ma ratacesc Nu-mi mai gasesc cuvantul Nu pot privirea sa-mi lipsesc La

Iubirea mea e focul ce arde-n jar mocnit nu-mi mai gasesc nici locul de cand te-am intalnit. Este ca apa marii mare si linistita dar si mai zbuciumata cand de furtuni lovita Inunda totu-n

Sunt ani de cand nu te-am vazut esti ratacit prin lume si ganditoare ma intreb mai imi stii al meu nume? De chipul meu iti amintesti si de surasul meu? iubiri ce au ramas povesti ce s-au tot

Afara iarasi plange des caci ploaia ,iata vine si-un dor nestins m-apasa in piept mi-am amintit de tine. Si cum aceasta ploaie trista mi se prelinge usor in par de dorul sarutarii