Nume

Cred ca nu am ras in viata mea cat am ras aici! lol

Iata doar cateva citate de-a dreptul memorabile - copiii spun lucruri trasnite? Poate ca nu doar ei! lol

\"Un bobarnac viguros intre ochi si totul se rezolva\"

\"imi trebuie vreo cateva secunde sa-mi formatez sinapsele\"

\"Globii oculari mi se rostogolesc dextrogir\"

\"Mirosul lor, mai exact spus putoarea lor\"

\"nu le pot pieptana decat eventual cu grebla\"

\"Femeile guita spre a le face pe plac si chiuie incitate\"

\"Acesta a fost doar preludiul, ce-i mai scarbos de-abia urmeaza...\"

Autoarea a reusit sa ne intoarca stomacul pe dos cu acest text \"neformatat\" (lol), dar vorba ceea, \"mai bine sa-mi vina rau decat sa-mi para rau!\"

...lol

No comment

...lol

Alt poem cu un titlu interesant! (lol)

Poate publici o carte numai cu titluri, pe pagini albe! (lol)

Cât despre text... mult prea profund, mă depășește! (lol)

P.S. Da eu mai încerc... lol

Subscriu la parerea autoarei - fara nici un fel de intentii maligne - ca textul e slab - nici mie nu-mi place. Bine a făcut că l-a trecut la personale! (lol)

Pe mine unul m-a atras titlul (deformație de lector pasionat de tot soiul de tratate oculte presupun! lol)

Titlul deci se poate păstra - restul... verwerfen. (lol)

Până una alta, mai citim, mai sondăm -

Și încercăm să nu ne descurajăm!

...lol

Da măi, Sorano, e Îngerul căzut, Shatan Și Diabolos, dar tocmai asta e ideea - că dacă toată lumea stătea în poziție de drepți și nu zicea nimic, și în ziua de astăzi tot în poziția de drepți ne-am fi aflat probabil! (lol)

Revin, în fața celorlalți - eventuali - cititori, la ideea că neprihănita făptură ce ne întâmpină în persoana tinerei autoare bănățene este - precum Pythia din Delphi, dacă ar fi să recurgem la o comparație ușor forțată, și pe undeva grotescă - o autoare inspirată, nu în sensul comun al termenului, ci in sensul unei inspirații de nivel superior - \"Jesters do oft prove prophets\", spunea Shakespeare - ei, ceva cam în genul ăsta!

Spun acest lucru în ideea că vârsta o trădează - la tot pasul, aș spune - și că adâncimea textelor ei depășește - iertată fie-mi îndrăzneala - puterea ei de pătrundere, cel puțin deocamdată.

Conform propriilor sale afirmații, ea nu încearcă altceva decât să exprime artistic o trăire personală - și bine face! Convingerea mea însă este că textele ei ating un grad de generalitate ceva mai înalt - a se vedea respectivul haiku intitulat \"Paradox\", apreciat deja de subsemnatul.

Nu știu cât de clar am fost până aici - înțelegeți și domniile voastre ce vreți, sau ce puteți! lol

Lucifer este în mod cu totul nefast asociat cu răul, cu involuția tehnocratică de care vorbești etc. El este - alături de Christ, ar spune Înțelepciunea Roza Cruce - poate cel mai de încredere companion al celui ce știe să și-l facă tovarăș.

Să ne amintim - lux înseamnă lumină (Latin), iar phoros, purtător (Greek) - el este deci cel ce deține lumina cunoașterii. Și orice cunoaștere de ordin superior parvine prin intermediul spiritului luciferic, niciodată altfel.

El este cel care, precum Prometeu, a furat focul din ceruri și l-a dăruit omului, pentru ca acesta să poată fii cu adevărat liber.

Deci încă o dată, nu el este cel cu care te lupți tu aici, ci cu demonul rațiunii mecanice, al cunoașterii lipsite de viață spirituală, al gândirii moarte ai tu de furcă! lol

Spune-i cum vrei matale, dar nu-l mai numi Lucifer - confuzia este... \"most regretable\".

I\'ll be in touch,

D.

Recunosc, nu am citit suficient de atent pasajul cu pricina: mea culpa.

Mă bucur deci că până la urmă suntem la unison în ce privește convingerile legate de prezent, trecut și viitor.

Mă uluiești atunci când îmi spui că, precum Ioan din Patmos, \"uite, tocmai am avut o viziune apocaliptică asupra lumii, și m-am gândit că n-ar fi rău s-o las posterității...\" (lol) În ziua de azi, mai rar!

Nu vreau să te periu (ei și la urma urmei de ce nu? lol), dar mă întreb - oare câte fete de vârsta ta mai au lecturile pe care le ai tu sau scriu ceea ce scrii tu în ziua dă azi?

Domnii mei, fătuca asta are geniu! (lol) Adică demon, daimon - mă-nțelegi!

Cât despre Arahne (sic!), ce-ți pot dori decât să ajungi cu adevărat la fel ca ea. Cunoști mitul? Iscusita țesătoare a fost transformată de către Atena într-un păianjen, pentru că o întrecuse în pricepere. Interpretările profane văd în asta un soi de anatema - un blestem, o pedeapsă. Doar cei aleși au înțeles însă că acolo e vorba de fapt de o inițiere, de un soi de consacrare în sens mistico-religios.

Cam atât deocamdată.

Te sărut abstract,

D.

Ne-am obișnuit deja cu atmosfera magică ce învăluie aproape fiecare din textele tinerei autoare timișorence, nu am contenit nici cu laudele până mai ieri, deci poate că a sosit vremea să trecem și la câteva observații critice! (lol)

Strict legat de textul de față, îmi permit a-mi exprima câteva rezerve față de anumite amănunte aflate la nelocul lor, ca să zic așa, pe această pagină:

1. În primul rând, cred că orientarea către proza de anticipație nu o prinde, judecând după conextul mai larg în care se prezintă autoarea - acest \"științifico-fantastic\" deci, în opinia mea, trebuie să dispară, neavând ce căuta aici. Credem însă că d-șoara Petrescu (cea \"mai mult moartă decât vie\", după cum îi place să se caracterizeze! lol), cu membre gracile, firave de arahnidă și o morbidă pasiune pentru ocult (\"cealaltă față a lunii\" de care vorbește într-un alt text) ar avea șanse reale în cazul în care s-ar decide să cultive această propensiune pe care găsesc că oare, subconștient, pentru - de fapt - gotic. Cred că dacă s-ar elibera de monștrii inofensivi ai prezentului - SF, Horror - și s-ar întoarce la surse - Ann Radcliffe, Hugh Walpole, Edgar Allan Poe, ETA Hoffmann etc. - nu ar avea decât de câștigat. Îi recomandăm deci cu căldură autorii de mai sus.

2. Sloganul \"Viitorul sună bine\" este cât se poate de prost plasat în context - în primul rând pentru că reia într-un context ce se vrea elevat, profund, magic, o replică cât se poate comercială, în al doilea rând pentru că promovează un mare neadevăr - viitorul nu sună niciodată bine.

3. În al treilea rând, en passant, remarc - nu e prima oară, N.B.! - o folosire oarecum la întâmplare a unor termeni prețioși. \"Rațiunea Luciferică\" pe care o amintește în text - și care îi este, în fond, muză creatoare - orientează întotdeauna spre trecut, nu spre viitorul cu care, în mod nefericit, o asociază. Autoarea va trebui deci să se decidă între cultul paseist indus de rațiunea luciferică, și cel futurist legat de tehnocrație, SF, \"viitorul sună bine\" și alte asemenea năzbâtii. Proza debutează slab, încă din titlu.

4. Autoarea este deci încă ușor confuză cu privire la direcția în care se mișcă, motiv pentru care ne-a permis observațiile de mai sus. Sperăm să fie de bun augur.

Appendix: Lăsând la o parte textul de față, m-am tot întrebat - oare de unde să vină acest suflu, (nonviolent, dar pregnant, persistent) de prospețime, candoare și în același timp o anume doză de maturitate scriitoricească din textele tinerei autoare (20 ani)?

Se pare că trecutul, anceștrii își spun și în acest caz, o dată mai mult, cuvântul. Tatăl d-șoarei Sorana este (mai mult sau mai puțin) cunoscutul scriitor Lucian Petrescu, membru USR, autor al câtorva romane din care amintim doar: \"Haosul\" și \"Căutându-l pe Adam\".

Iată deci, o dată în plus, că \"nimic nu vine din nimic\", așa cum mai spun oamenii - din ce în ce mai rar, din păcate - pe la țară și că \"orice lucru are o cauză\".

Iar această cauză, încă o dată, trebuie căutată în trecut, chiar dacă spre viitor trebuie să mărșăluim fără teamă.

P.S. Care viitor, însă, sună în continuare la fel de prost! (lol)

Ai o adresă de mail? Mă gândeam să-ți trimit textul cu pricina, dacă ești curioasă. A fost premiat anul trecut la \"Moștenirea Văcăreștilor\", deși e încă în fază de șantier! (lol) Motiv pentru care l-am și scos de pe agonia, în momentul în care am început să public din textele ceva mai - vorba ceea - lunguțe! By the way, I am stuparu_daniel@yahoo.com ...lol

Very weird indeed! lol

Oricum ideea era următoarea - dacă tot e să facem precizări: nu insinuez că te-ai fi inspirat de ici sau de colo, dar arhetipurile ăstea, vezi mata, CIRCULÃ! Subteran, vreau pentru ca să spui - așa încât, intutiv, mătăluță ai dat peste cele de care pomeneam...

Și tocmai asta subliniam, că în fond nu e nici o problemă - atâta timp cât treci problema prin filtrul personel!

Hai baftă,

D.

Da măi să știi... lol

Și eu, care treceam drept un autro serios până mai ieri... lol

Poate că de-aia-mi permit... lol

Oricum, avem nevoie de echilibru... lol

Interesantă versiunea ta a mitului Arahnei, în replică la \"Metamorfoza\" lui Kafka, sau la \"Văduva neagră\" (care bântuia și unul dint textele mele)... vorba lui Goethe, problema nu e să nu te atingi de subiecte abordate și de alții, problema e cum vezi matale cestiunea în cestiune - bunăoară, câte Ifigenii nu s-au scris, de la Euripide-ncoace? Goethe și Racine n-ar fi decât clasicile exemple...

Până și \"Teoria culorilor\" apare, o spune chiar Goethe, deja la Platon, la daVinci - adevărul este însă atât de rar scos la iveală, încât faptul că l-a mai spus și altcineva acum două mii de ani nu poate constitui o problemă! (lol)

Mă regăsesc ideatic în universul tău interior, în mare măsură. Motiv pentru care te-aș întrba cu sfială: cât face un abonament pe tot anul? ...lol

O fi și-n Mahabharata, da\' mai lasă-mă nene. Noi suntem ocțidentali! (lol)

Avem și noi \"Banchetul\" nost\', și o întreagă tradiție sapiențială, de la \"Corpus Hermeticum\" și \"Divinul Poimandres\", pân\' la \"Il nome della rosa\".

Încolo, ne întrebăm și noi, împreună cu băieții de la \"Sarmalele reci\" - care mai nou am auzit că studiază antroposofia (lol), da bravo lor, bine fac! -:

\"Cine mă zenuiește?
Cine mă nirvanizează?
Cine mă vișnuiește?
CINE MÃ BRAHMAPUTREAZÃ?!?!\"

...lol

Cred că ar trebui să mă opresc din lectura textelor autoarei în discuție - cea \"aproape vie\"! - înainte de a mă fura peisajul, precum un cântec de sirenă... lol

Nu-ș de ce, da\' prea mă regăsesc pe aici, pân textele dumisale... deja vu? Deja lu? (lol)

Oricum, lăsând gluma la o parte - cred că e primul haiku de pe agonia.ro a cărui lectură mă realmente entuziasmează.

(Și, între noi fie vorba, m-am străduit să le citesc și pe celelalte... ceea ce implică concluzia cum că aserțiunea de mai sus nu se datorează unor lacune la capitolul lectură, ci altor inefabile rezonuri! lol)

Încă un text excelent.

Ce-aș putea să adaug? Eventual să citez în acest comentariu poemul de mai sus? lol

Textul merită citit. Și recitit.

E bine.

Cred că mi-am descoperit feblețea... lol

Foarte interesante, textele pe care ni le propune tânăra autoare de pe malul Begăi.

\"Cartea pică de pe raft și se rupe-n două bucăți ce-și pierd sensul, despărțindu-ne - de Întreg.\"

N-ar fi decât un exemplu. Metafore excelente ne pândesc la tot pasul.

Concluzie?

\"Tăt Bănatu-i fruncea!\" lol

\"Cerul se extinde-n mine ca o coadă înflorită de păun...\"

\"Să mă vindec, departe, aproape de mine, în rădăcinile urmașilor mei...\"

Interesant și textul de față... mai studiem!

\"Acum. În chiar acest moment unic, fără asemănare ( și ce păcat că îl vei pierde ! ), acum este când închipui, și-mi trăiesc o nouă poveste, a cărei personaje vom fi doar noi doi !
Cum te-am transformat, eu, pe tine, într-un alt vis de-al meu. Suspendat în eter. Te-am urcat pe un nou piedestal, construit din roua dimineții noastre de gânduri... Le-am cules, picătură cu picătură, pe toate, până la ultimul. Te-am disecat, pentru a te putea cunoaște, învăța, în întregime. Citind, mai mult sau mai puțin pe furiș, din cartea nescrisă a minții sufletului tău.\"

Încă un text excelent.

Și la mai mare, domniță!

Pân Cimișoara șie mai îi nou? Care-s veșcili?

Bunie or rălie? lol

Unul din cele mai interesante texte citite în ultima vreme pe agonia.ro

Bravos!