S-au dus…
Din cateva ramasite de iubire…
Au mai ramas atat de putine
Am pierdut tot…
Am ramas cu un nimic constant,
Pierdut in abstract.
Am ramas nimeni.
Pare ciudat, dar nu mai simt nimic.
Fără să știm și fără să vrem,
Creștem, atât psihic, cât și fizic.
O lume pe care o vom percepe diferit,
Ne așteaptă împreună cu tot ce ne e hărăzit.
Ne maturizăm pentru a ne sfida,
devenim
Ma urmarea cineva... Nu stiam cine, nu stiam de ce. Il vedeam in intuneric, ca un om cu masca, ca un om ascuns ochilor mei. Ochii lui sclipeau... privirea taioasa... negrul acela care parea ca e
Bătrânul zâmbește cu tristețe și spune lucruri încâlcite
Despre oameni, despre el și despre biruință.
Încearcă să privească în gol, dar oricum numai să privească,
Dar ochii lui erau doar negru, nu
Ma gandeam zilele trecute la cum ar fi daca as fi singura in toata lumea, daca as avea la dispozitie totul pentru placerea mea personala. Si m-am gandit foarte mult daca ar trebui sau nu sa ma
Oamenii sunt toți diferiți. Dar se aseamănă în gandire. Majoritatea gândesc la fel, rămân cu aceleași valori morale învățate, nu încearcă să-și schimbe principiile, urăsc, se răzbună, sunt invidioși.
Pe timpuri, atunci când lumea era
Naivă, inocentă și proaspătă,
Era, nu departe de fântâna tinereții,
O batrâna, cu chipul înnegurat de timpul existenței.
Și deși totul părea normal,
Nu ca
Ne stingem din viața încet, încetișor
Cu fiecare clipa trăită,
Un alt semn mai apare în Cartea Destinului.
Trăim pentru moarte.
Existăm ca să murim.
Viața îți oferă satisfacții:
Iubire,
O lume rea și distrugătoare,
Mi se arată în față
Și eu o resping...
Deși știu chiar bine
Că n-ar trebui...
De ce să negăm?
De ce să mințim?
De ce să nu fim sinceri
Prima dată cu noi,
Ce e singurătatea?
O rază de soare?
O perdea de întuneric?
Ce poate fi și nu este?
Singurătatea te acaparează,
Te ia sub protecția sa
Și fără să știi,
Devii... una cu ea.
Singurătatea
NG