Poezie
Și mori de vânt
1 min lectură·
Mediu
Și mori de vânt se clatină în zare,
Cu scârțâitul lemnăros a jale
Își plânge vântul din azur,
Că nu-i împinge pale-n frâu.
Mai calm o prinde-n vrajă,
Șoptita adiere în amiază,
Mângâietoare și cuminte-n surlă,
Fierbinte-i calea cea minună.
Ce fioros zăbreaua-i cântă,
Vârtelnița cu glas îi umblă,
În cercuri către cer, pământ,
Ea zboară-n cercuri fredonând.
Mărite domn ce stai la vorbe,
La muncă-acum să-mi dai să am
Discuții jalnice adere și amorfe
Cu pietrele mistuitoare eu frecam.
001272
0