Poezie

Poveste uitată

1 min lectură·5 octombrie 2011

Mediu

Război am vrut să am cu toți golanii,

Însă mi-am amintit că tot golan am fost și eu,

Atunci am pus ușor toți banii în cufere legate,

Ca nimeni să nu umble-n ele decât cu voia mea.

Preț de ani i-am tot păstrat, toți banii,

Crezând că vechiul meu nărav se-ntoarce iară,

Dar n-a fost credincios se pare mie doară

Să-mi dea-napoi tot ce-am pierdut odinioară.

Am luat toți banii mânios că tot nimica nu-i,

Mi-am prins de mână fiul veșnic credincios,

În palmă pus-am lui ce eu credeam că-i de folos,

D-acum constat că nu-i se pare și-s tare mânios,

Că nu mai pot să fiu doar fiul tatei cel vârtos.

002.517

Nonciu Dragoş. “Poveste uitată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nonciu-dragos/poezie/13990520/poveste-uitata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.