ma lepad de sine
egonic in arena
cu capa in mana
si lanci in al tau greaban infig
pe spate sau piept
acolo il porti
in tolba cu amintiri
si uitate dureri prezente
platon se usuca pe
12 borduri i-au taiat calea micului nostru gandacel si rand
pe rand si-a pierdut cele 6 picioruse, cate unul la doua borduri
urcand din ce in ce mai firav si obosit catre ceva ce parea a fi
o
peste noapte, peste acoperisurile orasului, peste oamenii
care alearga cu capul plecat, peste masinile care fumega obosite,
peste voci si lacrimi, peste gandurile libere de pe strazi,
peste
am ridicat ziduri ca apoi sa trecem peste ele.
credeam ca ne vor sustine, insa au devenit obstacole.
si atunci le-am dat foc.
am ridicat maini ca apoi sa le zdrobim degete.
credeam ca vom
am avut un vis in care visam ca sunt treaz
...
in cautarea nimicului m-am impiedicat de o mica
inima care s-a dovedit a fi singurul lucru care conteaza
...
tu nu stii
ca si cum tot ce conteaza
ne nastem cu ochi inteligenti.
ti-ai lasat vreodata privirea prinsa intre doua pietre ale unei borduri?
incerc. poate ca unii nici nu stiu ce inseamna sa incerci.
unele lucruri nu le pot explica.
