no one

gardul meu e la 8
de obicei problemele sunt cu tzevile nu cu scandurile, cu linoleul nu cu podeaua, cu parizerul nu cu slanina, cu vodka nu cu horincile, cu becul nu cu soarele, cu salteaua nu cu pernele, cu robinetele nu cu fantana, cu curvele nu cu mandrele si cu toate celelalte .
animal urban se numeste specia noastra.
ne strecuram printre dungi pe beton si alunecam printre bare in autobuze,
actionam la semnale sintetice si peste toate astea avem pretentia unui suflet universal care razbate dincolo de jungla urbana, avem pretentia unei comunicari. avem toti un numitor comun si acela e gardul de la 5 sau de la 8 sau de la vila. fiecare in cusca lui, dand ocol gratiilor cu frica si cu gandul la un camp deschis unde poti alerga liber

mania zace in ochii celui care priveste

gonna hit me with da bomb
gonna send me in da tomb

poezeii se uita la mine

nu stiu unde se termina suferinta in poezie si unde incepe ironia.
dyslexic, da
de dragoste, nu