Poezie
Gândăcelul obosit
Alexandrei
1 min lectură·
Mediu
Gândăcelul se opri
Să privească-un pic la soare,
Căci nu mai putea căra
De căldură și sudoare.
Și găsi o umbră deasă
Ș-alergă spre ea grăbit,
Până când seara se lasă
Mai avea mult de spoit.
Ș-atunci văzu lighioana!
Cu pene zburlite-n vânt,
Ș-un gât lung, picioare groase,
Și-i trecu atunci un gând
Să s-ascundă dup-o tufă.
Fără să știe săracul
Că de la Sfinții Arhangheli
Struțu-i vegetarian.
023.545
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nistor Mircea-Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 68
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Nistor Mircea-Iulian. “Gândăcelul obosit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nistor-mircea-iulian/poezie/128276/gandacelul-obositComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NMDaca as sta sa ma gandesc mai bine poate gandacelul sunt eu. Am obosit carand dupa mine realitatile cotidiene. Soarele ar fi copilaria mea, iar umbra deasa poezia pe care am descoperit-o de curand. Strutul... hehehe sunt criticile violente. Dar cred ca la ce m-am gandit cand am scris poezia era o caldare de var pt spoit. Trebuie si el sa aiba o casuta frumoasa si curata pentru toate Alexandrele si toti Calinii sai
0
Sa fii neobosit scriind poezii!