Poezie

Vino cu mine

(vis)

1 min lectură·15 martie 2009

Mediu

Timpul meu nu tace.

mă-ntoarce pe toate părțile

ca pe o brazdă de lut.

răsădește, începând de la tâmple

fire de margarete.

Îl rog să-ntoarcem priviri.

pășind înapoi,

cu picioarele, pline până la glezne

de nisipul mișcător al realitații.

mușcând întunericul vieții

până la ferești cu lumină.

irigând speranțe cu lacrimi de vis.

ascultând, cuminte, umbre ce alunecă-n mine.

Răgnetele sângelui tău străbat până aici

rugându-mă să-ți mai curg prin vene

încă un veac măcar...

Cuvinte de dinaintea tăcerii

naufragiază.

făcându-mă să rămân pod

suspendat între malurile depărtărilor.

Cu nebăgare de seamă

ne mângâiem retinele

în lumea aceasta în care

ne respirăm iubirile

prin camere și taste.

Mâinile tremură a neputință

gemându-și amorțeala.

Lacrimi pietrificându-se-n cădere

sapă obrazul, vărsându-se-n propria albie.

Mâine... voi încerca un troc...

Îi voi oferi timpului margarete, acum înflorite

în schimbul clipelor când brațele noastre

reușeau să oprească nisipul clepsidrelor.

Și... cine rezistă în fața unor flori atat de gingașe?

002.159

Nina Dinu. “Vino cu mine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nina-dinu/poezie/1827528/vino-cu-mine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.