Lumina n-a trecut precum trecem si noi,
n-a stat să vadă moartea
pierduta în noroi;
S-a scurs în salcia înaltă,
prin frunze ude de lemn invechit;
Lumina n-a trecut prin tampla,
inchisa de mult
De fiecare dată
când mă uit pe fereastră
văd pe altcineva;
De fiecare dată,
omul de dincolo
mi se împotrivește;
Zidul s-a clădit
de la începutul lumii,
între El –
cel care merge, care își
Vremea lui a început,
când îngerul își desfăcea aripile peste Noi;
îi e frate,
cum frate îi este ființa din noi;
mă adresez tăcut unui necunoscut
care-mi e și tată și mamă,
și frate și
a murit Ion Stratan... mă intorc la momentul cand ma indruma cu glasul sau de cald profesor... povestea despre Nichita... isi aducea aminte cum Nini ii spunea; \" Ce par, ai, batrane!\"
am
Am călcat odată
pe un pod –
învechit și singur
ca și mine…
Ne-am zbătut amândoi
până ne-am recunoscut
și el mi-a primit tălpile murdare…
Mi-au spus ierburile
din apa de sub mine’să
NM