Cântecul fețelor
De fiecare dată când mă uit pe fereastră văd pe altcineva; De fiecare dată, omul de dincolo mi se împotrivește; Zidul s-a clădit de la începutul lumii, între El – cel care merge, care își
NMNiculescu Andreea MihaelaPodul
Am călcat odată pe un pod – învechit și singur ca și mine… Ne-am zbătut amândoi până ne-am recunoscut și el mi-a primit tălpile murdare… Mi-au spus ierburile din apa de sub mine’să
NMNiculescu Andreea MihaelaFrate de Înger
Vremea lui a început, când îngerul își desfăcea aripile peste Noi; îi e frate, cum frate îi este ființa din noi; mă adresez tăcut unui necunoscut care-mi e și tată și mamă, și frate și
NMNiculescu Andreea MihaelaOdihna durerii
Îmi mănâncă din palmă valul acesta și coama lui pierdută de vânturi mă pierde pe mine în lume... Îmi bea din palmă calul acesta și ochii lui ca
NMNiculescu Andreea MihaelaLumina n-a trecut...
Lumina n-a trecut precum trecem si noi, n-a stat să vadă moartea pierduta în noroi; S-a scurs în salcia înaltă, prin frunze ude de lemn invechit; Lumina n-a trecut prin tampla, inchisa de mult
NMNiculescu Andreea Mihaela