Educația? repetentă!

Domnul F. s-a supărat pe clasa Mirunei. Nu învață, chiulesc, nu sunt interesați de istorie și geografie. Miruna accentuează că nu îi plac materiile respective și învață doar la disciplinele pentru Bac. Cu neputință, cum fata directorului, care ar trebui să fie un exemplu gândește de maniera asta? Domnul F., profesor de modă veche, conștiincios, pensionar, nu înțelege situația. Ruptura între generații este tot mai mare. Are impresia că dacă își conspectează materialele în germană și le pretinde elevilor să le reproducă ulterior este suficient. Elevii de astăzi nu mai pot fi atrași cu simple prelegeri sau povestiri după manual. Vor să fie implicați, vor să li se asculte punctul de vedere, vor prezentări Power Point, vor interacțiune nu dictare, lejeritate nu dictatură, metode interactive, respect. Cea mai mare durere a unui dascăl constă în neputința de a-și modela progenitura de maniera depășirii aspirațiilor mediocre, comune. Suntem văpăi care ard pentru sute de suflete curioase, venite de aiurea, dar obosesc inexplicabil când trebuie să rumenească și mintea necoaptă a propriilor odrasle. Riscul meseriei. În famila noastră de pedagogi de carieră, autoritate desăvârșită asupra Mirunei are doar soacră-mea, pe care dipolmele universitare nu prea o dau afară din casă. Miracol? Nu, normalitate, leaderschip înnăscut! La Liceul Roth din Mediaș un elev a agresat profesorul de desen. Discut cazul cu Miruna și încerc subtil să îi aflu părerea. Categorică, în stilu-i caracteristic: educatorii sunt de vină! Tresar și răbufnesc : asta este culmea, profesorii l-au învățat să lovească un adult? Miruna continuă argumentativ: - Cine l-a educat 11 ani? voi dascălii. Noi suntem produsul vostru, asta nu vreți să înțelegeți. Aruncați vina pe elevi și motivați pueril: le-am spus să nu facă ! da ce, noi suntem mașini, cu ce metode ne convingeți? L-a mutat profesorul ăla de desen în prima bancă și la finalul orei i-a tras un doi. Colac peste pupăză îl mai chemi și în fața Consiliului Profesoral. Așa se rezolvă o stare conflictuală? s-a așezat lângă el să îi arate ce trebuie să facă, i-a acordat mai multă atenție dacă chiar era un copil problemă? Nu, i-a dat repede un doi! și gata, a rezolvat cazul, răzbunare prostească. Din contră, l-a acutizat! O privesc cu surprindere și pe moment dau impresia că nu am o replică care să mă scoată din încurcătură. Miruna mă privește cu reproș continuând malițios : - Aaa, s-ar putea să ai dreptate, nu voi dascălii sunteți vinovați, ăia de la minister care vă angajează. Vă controlează cineva să vadă dacă sunteți normali , dacă vă pricepeți să lucrați cu elevii? Chiar așa, la câți educatori au renunțat angajatorii pentru că nu corespund psihic și profesionl? În sinea mea îi dau dreptate: sărmanilor, cine să vă asculte? majoritatea educatorilor sunt plictisiți, demodați și dominați pedagogic de narcisism încearcând să educe după chipul și asemănarea lor, argumentul nefiind de natură științifică ci pur subiectivă: așa am făcut eu ! Îmi asum cu mâhnire titlul de pe burtieră: Educația? repetentă! O sută de ani de futurism. Curent nășit în artă de poetul italian Marinetti. Fiecare curent artistic a fost inițial o petardă aruncată spre o lume prăfuită, un balon cu confetti, surprize pentru anchilozați și vise pentru novici, dornici de nemurire artistică. Sursa de inspirație a futuriștilor: tehnologia și evenimentele contemporane, de orice fel. Noi românii am stat mai rău cu futurismul. Pe la 1909 ne tranchilizam cu ceva sămănătorism, poporanism și socialism subersiv. De unde atâta tehnică? tramvaiul în București avea doi telegari putere iar spațiul locativ din Bărăgan era dominat de bordeie țuguiate, îngropate în pământ palid, din care dimineața se țesea un șir indian de izmeniți flămânzi care se coceau șerpește la soare și ronțăiau metafizic boabe făinoase de cucuruz mucegăit, repetând inexorabil seculara rugăciune: noi vrem pământ ! În secolul XXI, ne-a lovit inflația, futurismul adaptat situației este omniprezent și derizoriu, iar pământul strămoșesc a devenit pârloagă. Se odihnește în paragină la umbra titlurilor de proprietate postdecembriste, păzit de ciulini, pelin amărui și porumbari pe post de body guarzi hrăniți cu halucinații scitice, molisoluri ignorate și zbucium dezlânat, balcanic.