Poezie
Iisus
2 min lectură·
Mediu
puiul de om privea mirat universul
universul se hârjonea cu ochii săi căprui
arlechino își arunca plictisit fesul
gândurile aveau un gust amărui
fecioara fierbinte ne amăgea cu iluzii
prostituate se topeau noapte de noapte-n concret
purtam un ciorap căptușit de contuzii
ponțius pilat mă răstignise pe cruce discret
veneam trudit printre cioburi de vreme
trăgând după mine un suflet acrit
cântasem minciuna uitând a mă teme
de trupul hidos ce-ntr-o zi a murit
imagini fugare înrămaseră ochii
axa pământului se tocise la poli
don juanii îmbrăcaseră-n rochii
filozofi exilați sub palmieri pe atoli
creierul lui broca se uscase pe gard
cățelul pământului ne credea bin laden
căpătasem cândva un pumn cu hazard
doar nimicul este-n materie peren
în altă viață v-am întâlnit pe cele șapte coline
cicero trăgea cu vorba poporul pe sfoară-n senat
creștinii deveniseră hrană dospită-n burți de feline
nu știu de-am găsit și atunci ce-am căutat
regele arthur mă invitase la masa rotundă
corabia uitării v-a purtat pe meandrele firii
m-am concentrat într-un miez de secundă
întrezăresc neputința în bătaia privirii
culeg gândul posac ascuns într-un craniu
coasa tocită a vilmei mi-a zâmbit obosită
forța răului zace într-un bob de uraniu
respirați liniștiți doamna în negru este răcită
nu are rost să mănânc bucate la mese regale
să sorb din cupe coclite otrava ascunsă în vin
presărată cu spini și cucută mi-i trudnica cale
stropită cu harul zburdalnic al unui suflet divin
năuci pământenii cultivă deșucheatul război
crima visează abulic în nodul legat la cravată
tulpina uscată săracă-i în ramuri cu fragezi altoi
rătăcesc în spațiul cuantic înfruntând furtuna iscată
064441
0
vezi ca ai o cacofonie
purtam un ciorap căptușit cu_contuzii
imi plac multe aceste versuri
forța răului zace într-un bob de uraniu
respirați liniștiți doamna în negru este răcită
foarte amical,