Poezii

cartela simt în ceafă gâfâitul condamnaților la viață unde-i cartela degetele îngălbenite de nicotină tremură scotocesc în buzunarul stâng printre chei monede și țigări stinghere în

în noaptea valpurgică voi sta de veghe la far îmi voi spăla îndoielile în apele perfide ale Pontului Euxin și voi povesti cu Ovidiu… ………………………………………………. ,,carmen et error,, mi-au semnat

Tic tac tic tac Admir roșeața florilor de mac Culeg iubirea rătăcită în pistil Sunt un bătrân cu minte de copil Tic tac tic tac Durerea are clești de rac Vreau ani în minus să adun Sunt un

de ce? se întrebă furios Ciclopul .................... în juru-i marea adormise în valuri de piatră Universul înrămat în infinitul spațiului cuantic era o natură moartă licitată de casa

obsesia roade-n suflet ca viermele în măr m-ascund în flori în apă în aer în ochii ce-mi săgetează scutul inocenței hărțuit de urâtul clipelor monotone ce zidesc cu încăpățânare

astăzi am să vă spun povestea mulțimii curioase .................................. a fost o dată undeva în palma ridată a unei planete umbrită de protuberanțele unor sori pizmași o lume

am amuțit! doar privesc jocul sunt mim hulit sau simplu spectator ? bufoni de ocazie fac negoț cu tristețe sufletul meu este o pânză freatică ascunsă din care se întrupează mirarea am

...ochiul far clipi nestatornic! pe ramura contorsionată a măslinului milenar ațipise în veșmânt-i alb imaculat porumbelul păcii ce zi este astăzi întrebă pruncul naiv din pântec glasul

Bărbatul mesteca abătut jarul din vatră zumzetul clipelor îngurgitate de Cronos îi era indiferent... ...focul creiona imagini incandescente peste background-ul Edenului ...Femeia simți aritmia

Femeie, e ziua ta! Soarele se oprise undeva la zenit să privească corrida Vieții cu Timpul în interiorul trupurilor obosite creștea un copac de argint pe ale cărui ramuri înmugureau

cineva mi-a furat punctele cardinale le vreau înapoi sunt ale mele... .................................. ooooo, voi inimi crude lachei docili lipsiți de bărbăție de ce loviți pe la spate de ce

iubito! m-am îndrăgostit subit luna nouă a mușcat cu poftă din neliniștea mea soarele s-a furișat mercantil spre emisfera boreală iar eu m-am prins în plasa clipelor risipite printre

...o furie ilizibilă ca o ceață lăptoasă și impenetrabilă m-a orbit... ...aștept mușcătura cerberului îi simt lașitatea, ura, perversitatea mă vânează... oare de ce? nu ne cunoaștem nu ne

ochi verzi de smaragd îmi purtaseră pașii spre tărâmul florilor de cireș... buze colorate în roșu aprins ca niște rodii îmbujorate respirând prospețimea mării din est mă făceau să mușc cu

...cânt nu știu cine m-a învățat sau cum de moștenesc acest talent.... dar pur și simplu cânt așa știu Eu să comunic, și cânt ...ființa mea, viața mea vibrează armonii este o partitură

că vezi, bunăstarea-i doar o simplă stare de fapt ieri mama natură a suferit un banal preinfarct peste două miliarde de ani astrul de foc va intra în vacanță mă simt angoast spiritul nu

obosim navigând spre nicăieri calomniem impudic esența un punct se dezghioacă în drumuri franjurate multiplicate geometric în galaxii eterne ne amăgim cu iubiri potențiale, efemere trudim sau

aștept ceva nedefinit o idee un cântec o poveste o femeie un vis, ...aștept! sub munte la brezoi mi se vor liniști apele și ei, lotrenii mei de suflet bunii și străbunii mei

suntem tot noi, măi ciobane... ...da, suntem tot noi, Domnișoara S! venim din neant visând cu ochii deschiși... ne-am sărutat nevinovat în rotonda scriitorilor din cișmigiu între un sandwich

nu mai am în buzunare pic de ură de răutate, de invidie umorile nu îmi mai joacă feste gerul nu mă mai poate strânge cu dinți tăioși de crocodil fiindcă astăzi vă iubesc pe toți nu mă mai

...privesc cu furie pumnul secundelor turnate într-un an anost s-a dus... nu-l plâng a fost un slalom fără țintă... un cântec trist un versatil eșec ... obositor perpetuum mobile ni-i

A dat colțul și actorul Gheorghe Dinică. Îl percepeam în copilărie ca pe un dur: - Dom’ Semaca, Dom’ Semaca, sunt eu, Lăscărică… A avut o viață liberă

de ce pe mări tăcute plutesc vapoare cu sarbede iluzii de ce pofta pantagruelică a omului s-a odihnit pe lună de ce se minte plăpânda ființă cu hapuri sau

întîmplător l-am întâlnit pe havel în presă cândva desenase pe catifea la praga cu cretă cehul trăia ca om educat fără frică și lesă vociferând teatru modern revărsat din trompetă șaizecișiopt