Poezie

doină

1 min lectură·26 martie 2010

Mediu

bate vânt de dor de ducă

ce-a fost verde se usucă

bate vânt de dor și jale

apele îți sapă cale

între munți înalți de piatră

unde suflete se-adapă

cu basme purtate-n vânt

de zbor harnic și cuvânt

floarea de cireș plesnește

negru văl te-nțepenește

zboară ager gândul meu

ca un sprinten copil zmeu

zboară unde-i vedea zare

și te mișcă-n deal în vale

nu sta locului o clipă

și privirea n-o ridică

decât la sfârșit de drum

să-i spui Domnului stăpân

ce-ai văzut cu ochi drăcesc

printre flori de măr domnesc

ce ai auzit sub lună

într-o noapte la fântână

când duhurile se adapă

și zorii de zi se crapă

când prin vălătuci de ceață

răsărit-a o albeață

punct viclean de cosmic neam

zicând nouă cu alean

că nu-i jale mai amară

ca jalea de viață rară

căci treci pragu-n alt tărâm

singur pe nesigur drum

n-ai cum să te-mpotrivești

destinul să nu-mplinești

e lege de la natură

de-o fi rea sau de-o fi bună

pumn de tină să ne facem

de cei vii să ne desfacem

001.576

nicu brezoianu. “doină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicu-brezoianu/poezie/13934682/doina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.