„Fa-ti drumul singur, ca sa mergi pe el cel mai usor,sa descoperi adevarata fericire,sa-ti primesti sinceritatea dorita...considerandu-te un om,un pamantean...ce nu amplifica Terra.”
Cu ochii rotunzi și apoși,
Fața albă de crin,
Încoronată de bucle gingașe...
Așa e Simina,
O frumusețe ieșită
Din mâini de olar priceput,
Care mângâiată de soare
Coace un zâmbet
Dragoste pierdută pe buze zaharisite,
Ca de marmură cu dâre ruginite sters,
Mi-s ale mele buze acum de tot albite,
Adesea ajungeau la tine fără să fi mers.
Amestec,cu o țigară scurta-n
Cine sunt?
Am nesaț în cristalin
Ce vrea să se atingă
Orbitor și divin
De lumină.
Eu sunt placid
Invadez năzuințe
Într-un mod insipid
Recapăt sentințe:
Să te simt,să te vreau.
Cine
Lumea cu măști de teatru,
O scenă sferică imensă,
Cu soare-n loc de candelabru,
Cu zilnica viață ca piesă.
Femei,bărbați fără identități,
Ca niște vietați uitate în zadar,
Se plâng mereu de
Vreau să te vad goală înecată adnânc
În bucați de gin ce se preling pe sânul stâng,
Vreau să te privesc profund până când
O să ajung să mă topesc usor în gând.
Dansând sub cerul gol doar luna ne
Viața-ncepe chiar de azi,
Pe portativul nebulos,
C-o notă urci, cu una cazi,
Și-ncerci să-ti faci un rost.
A trecut atâta timp prin noi,
Și totuși suntem tineri,
Avem să dăm timpul
NB