Poezie
Noroiul sufletelor noastre ... azi
1 min lectură·
Mediu
Cât ne place de tare,
Să-nălțăm osanale
Decăderii morale, scufundării-n absurd!
Ne prefacem că știm, universuri întregi
Și sfârșim orice frază cu concluzii și legi.
E penibil să văd
Cum, lipsiți de talente,
Se ascund tot mai des
În ale lumii portrete, scrijelind epitete
Și cerând preamărire.
Unde sunt azi rapsozii
Ce știau cu o lira
Să-ți înhame speranța la al visului jug,
Conștienți că ce cântă
Îi va duce pe rug?
Au murit toți eroii,
Născătorii de spirit?
Păstrătorii de timp, cavalerii și caii
Care-aveau ca stindard
„Nicidecum nu se poate”?!
Vom sfârși în nevoia, neavută vreodată,
De-a fi morți mai-nainte
De a scoate o vorbă, de a face vreo faptă
Și vom cere medalii
Pentru c-am știut muri.
001425
0