nicolae tomescu

.......
și vor simți o schimbare
cînd pioșenia mai vîrtos
le va nivela
moartea eternă.

pioși = morți vii
Deci, cei pioși, morții vii, vor învia tot morți vii în viața(moartea?) de-apoi?

Lipsește doar Tataie din imagine. Dar, de mă gândesc bine, este acolo. Imaginația își face datoria și postează un om ce ne-a fost drag drag.
Mă mai gândesc că primul vers pute fi o afirmație: \"Tace nicovala\"

Și eu mulțumesc pentru citirea textului și pt rândurile așternute.
Da, a fost o istorie complicată în această parte de țară.
Să sperăm că nu se va mai repeta.
Ar fi bine ca cineva să scrie o carte tot, atât de consistentă, în care să se arate idealurile comune ale acestor etnii.
Desigur că ce a fost rău a avut destul timp să fie iertat. Dar mai încercă unii, în numele unor așa zise idealuri istorice să tulbure apele și acum. Aceștia( de orice etnie ar fi) trebuie izolați pentru a nu mai avea nicio credibilitate

cele două planuri sunt bine structurate fiind în antiteză, așa cum le stă bine într-un haiku.Este în acelaș timp și o frumoasă \"cugetare\"
\"aur prețios\", cred eu, s-ar putea interpreta și ca o figură de stil dar și ca valoarea pe piață a grâului. O ambiguitate care nu face decât bine în haiku, punând cititorul pe gânduri

Mi-a plăcut. Succes în continuare.

două referiri sezonale: în versul 1 și trei

nu sunt tabele și rigle ci sunt valorile estetice unanim acceptate de cei ce îndrăgesc această exprimare poetică. Dacă credeți că în orice înșiruire de cuvinte găsiți aceste valori încercați, postați și vedeți reacția.
Ceeace spuneți în penultima frază este adevărat. Celor ce caută un astfel de refugiu sunt de acord să li se dea replica, pe măsură, dar cu atenție pt. că s-ar putea ca un comentator să nu intre în rezonanță cu cel ce scrie. Și asta se întâmplă în orice gen literar. Și cel ce compune haiku, și cel ce comentează trebuie să aibă o cultură în domeniu ( lecturi, teorie, încercări proprii etc)
Este doar o părere a mea, luați-o ca atare

Există o întreagă literatură despre lirica de sorginte niponă.(Chiar și pe acest sait)) Cei neinteresați nu o cunosc.
Dacă una din valorile estetice :

AWARE (stare emoțională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumusețe armonioasă)
FUEKI (eternul, ceea ce este constant, dimensiunea atemporală a artei, a naturii)
RYUKO (efemerul, ceea ce e vremelnic, dimensiunea trecătoare a naturii)
MEI (frumusețe a naturii, a inteligenței umane)
MONO NO AWARE (patos al lucrurilor)
MUSHIN (negativitate, lipsă de spirit, cu conotații din filozofia zen, de nimicnicie)
SABI (tristețe a singurătății, a declinului, a sărăciei acceptate, a timpului atotdistrugăror)
WABI (frumusețe austeră, melancolie, dezolare)
YUGEN (misterul singurătății, al însingurării)
KARUMI (simplitate adâncă a formei literare, eleganță, naturalețe

este prezentă atunci textul este haiku (bineînțeles dacă respectă și condiția formei)

Oare ce elemente negative ale unui caracter omenesc, sau ale unei situații( ca să fie epigramă) pot fi găsite în textul de mai sus?
Eu am depistat Ryuko. Înclin să cred că este un haiku destul de reușit

îmi place ideea. Nici textul, cred, nu este de atelier.
Versul 1, cred, nu este destul de potrivit.(pt. ansamblu) Ar trebui să fie în contrast cu neputința bătrânei. Poate fi un drum frumos, cu flori pe margini, însorit, alee în parc, etc.

Doamna Maria:
da, este frumos la țară. Dar, nu știu de ce, poate din cauza vârstei, tânjesc după satul tradițional. Și nu mai găsesc din el decât obiecte vechi prin pod, stilul unor case, și ele vechi, poze de epocă. Dar nu-i bai. Fac ce pot să las amintirea acelui sat ce l-am cunoscut(cât de cât). Sunt conștient că puțini sunt interesați.
Cât privește stilul laconic, în 17 silabe, pentru mine este un fel de odihnă când mă opresc în mijlocul unui text de câteva zeci de mii de caractere
Doamna Stela:
Atmosfera celui de al doilea tristih o cunosc destul de bine. Un câine ager simte totul și dă alarma că... cine știe? Kigo-ul mi-am zis că este vara că doar atunci motanii pleacă \"la întâlnire\" pe acoperiș.
Aveți dreptate satul pustiu întristează pe un vizitator. Dar locuitorii ar putea fi la muncile câmpului și atunci totul este OK

lăudabilă încercarea de a-l cinsti pe Ștefan cel Mare tocmai în 2 iulie( când ați postat textul), ziua morții sale, căruia Sfântul Sinod al BOR i-a recunoscut meritele trecându-l în rândul sfinților( cu toate că unii îi contestă această calitate).
Folosiți în mod impropriu termenul de \"ghiaur\". Ghiaurii(necredincioșii) erau în concepția mahomedanilor creștinii.( adică cei ce nu credeau în religia islamică întemeiată de Mahmud - Mahomed în prima jumătate a secolului VII d.H.)
Nici \"mânați de filosofia vestită de a lor soi de zei\" nu prea merge. Ca și religia creștină, ca și cea mozaică, (a evreilor) religia islamicică(mahomedană)este una monoteistă.
răsunse=răspunse

Nu cred! E clar că nu toată lumea se pricepe. Există o întreagă literatură despre.
Eu mai încerc dar o nimeresc(bine) destul de rar.
Ultimul vers ce ți l-ai imaginat n-are legătură cu primele două.(poate dacă era vorba de un prunc malnutrit, dar nu e cazul) \"Pârâu fără susur\" însă cred că da, datorită debitului f. redus de apă(caniculă prelungită)

Mulțumesc pentru popas. Și mai poftește.

Bine ați revenit
Un tablou frumos dar...de ce cred eu că nu este Haiku:
- în loc de două planuri, despărțite de acea liniuță, aici apare doar unul
- Apare o figură de stil în ultimul vers
- Sunt două referiri la anotimp: în prag de ...vară și lanuri de grâu aurii.
Puteți să-l postați ca tristih ori ca micropoem

Mă bucur sincer de reapariția Dv.

o oază de verdeață, de liniște și de reculegere într-un mare oraș.
Părintele Hrisostom este frumos descris în scurtul text dar și în cele cinci versuri. Încerc și eu, tot cu atâta material:

Printre picturile
măiestrite pe ziduri
ochi vii de monah –
iertători de păcate
sprijin spre viața de-apoi

Cam ce am gândit știind că poemul haiku este(trebuie să fie) cât se poate de real. Primul plan este un gând despre îngeri(entități ce nu se văd în mod obișnuit), dar acest gând este întrerupt de un fapt real: nu sunt îngeri ci doar privighetori. Cred că înger, ca și cuvânt, poate avea loc într-un haiku. Dealtfel îmi aduc aminte de Lungul poem haiku de 1000 de strofe. A lui Marius Surleac: în care apare și

Tăcerea de val
Alungă zbor de îngeri –
Rouă pe plase

Poate greșesc. Și datorită acestui „poate” o să schimb încadrarea din Haiku în tristih.

Ideea însă rămâne și voi căuta să lucrez un haiku care să nu prezinte nici un dubiu.

Mulțumesc pentru intervenție

așa am gândit și eu cu deosebire că planul doi \"nu taie\" acest gând. Cei obosiți se pot odihni, cred eu, o vreme, ascultând minunatele triluri.
Mulțumesc pentru oprirea asupra micropoemului.

Toate cele bune

Societatea de consum este sprijinită și de „religia - o frază de dânșii inventată, ca cu a ei putere să vă aplece-n jug, căci de-ar lipsi din inimi speranța de răsplată, după ce-amar muncirăți mizeri viața toată, ați mai purta osânda ca vita de la plug?...Dar câți îl mai citesc, azi, pe Eminescu?
Dacă cei ce fac azi aceste afirmații l-ar fi citit pe Eminescu, ci nu doar părți din el,(așa cum era în programele analitice dinainte de 1989) sigur ar fi dat și de:

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…
Colo-n altar se uită și preoți și popor,
Cum din mormânt răsare Christos învingător
......................................
Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină.
...............................
Dă-mi tinereța mea, redă- mi credința
Și reapari din cerul tău de stele:
Ca să te-ador de acum pe veci, Marie

și de multe altele.

Sunt și citate din Biblie rupte din context ca să slujească unui anumit scop.
Apoi nu există o Biblie Catolică. Este una pentru toți creștinii de orice rit ar fi
Să nu ne punem cu Biblia. Au încercat și uni iluminiști francezi, la noi,printre mulți alții, Paul Popescu Neveanu cu a sa Biblie pentru credincioși și necredincioși, au încercat și Documentele de partid. Și ce-au reușit?

Textul de mai sus intitulat Eseu este scris cu o anumită măiestrie, mi se pare cursiv și, poate, convingător pentru unii

Parcă începuse să-mi fie dor de Rodiile Cartierului Rahova 48.
De data aceasta mi-am adus aminte cum ne descurcam, că sigur ne-am descurcat, de am ajuns până azi când încă ne mai descurcăm.
Și mi-au mai adus aminte, aceste rodii, de o excursie, prin OJT, din toamna lui `89 prin URSS. Ceeace m/a impresionat n/a fost muzeul Ermitaj, Turnul Amiralității, Caleștile de aur de la Kremlin, podurile de pe Neva ori Petrodvorețul, nici monumentalele stații de metrou, nici Panorama bătăliei de la Borodino și nici multe altele, ci abundența piețelor unde se vindea carne, multă carne, \"la liber\". Am avut și emoții, mari emoții, dar la întoarcere, când a trebuit să ascund de vameși micul lănțișor de aur, de puține Karate, dar și bucuria \"reușitei\"
Aștept și alte Rodii, ce odată culese, să-mi reîmprospăteze memoria

Felicitări pentru abundența recoltei

Fiecare viață este un univers, fiecare salvator al unei vieți poate fi asemuit cu un demiurg. Toți avem nevoie de cineva ca să ne mângâie rănile, de orice natură vor fi ele.
Un text scurt dar plin de sensibilitate.

Cu gânduri bune

Interesantă această apropiere dintre om și natură personificată prin acel copac căruia poți să i te destăinui, să-i ceri ajutor, și chiar să-l primești
Textul mi-a adus aminte de unele aspecte din cărți citite în tinerețe, semnate de mari oameni de știință precum I. Simionescu, George Vâlsan ori Simion Mehedinți, care au iubit natura, i-au descifrat tainele, dar au și descris-o, neasemuit de frumos, pe înțelesul tuturor.
Referirea la \"neamul de traistă\", după părerea mea, nu-și avea loc într-un astfel de context.

Cu gânduri bune

Doamnă Nicolae Sorina:
Iată că domnul Georgre Geafir, în comul de mai sus, nu are întrutotul dreptate. Dacă un singur cititor, și s-ar putea să fie mai mulți, cosideră că este o lectură plină de încărcătură emoțională înseamnă că mi-am atins scopul.
Textul pornește de la un fapt real petrecut cu mult timp în urmă și într-un cu totul alt mediu
Vă mulțumesc pentru aplecarea, cu atenție, asupra textului și pentru comentariul elaborat.

Cu cele mai bune gânduri