nicolae tomescu

O poezie cum nu se mai prea scrie azi.
Îmi aduce aminte de O. Goga cu a sa Casa noastră

bușitul mașinii, căratul sacoșelor pline, întâlniri cu foști elevi, necruțătoarea boală - crâmpeie dintr-o viață. O viață trăită nu doar pentru sine ci și pentru alții.

Mulțumesc pentru interesul acordat
Îmi pare rău că tirajul este mic și nu pot împărți la mai mulți părți din suflet.
Și eu te citesc cu plăcere.

Cu cele mai bune gânduri

Citind am ajuns și eu prin culisele politicii.
Nu mă pricep(la politică) dar mă întreb: așa să fie oare?
Să aibă dreptate amicul Nimeni?
Dacă are atunci nicidecum textul de mai sus nu este satiric ci de un dramatism sfâșietor

La căsuța cu zorele
Stă Sorina printre ele.

chiar de n-am ghicit așa mi-am închipuit

Articolul prin partea introductivă, dar mai ales prin exemplificările făcute, este de un real folos, cred, pentru cei interesați de lirica niponă. Cel puțin pentru mine a fost o adevărată încântare. De aceea vă mulțumesc.

Doamnă Sorina: Bucuros, ca întotdeauna, când apăreți pe această pagină.
Dați dovadă de prea multă modestie.
Iar eu nu merit atâtea laude.

Cu cele mai bune gânduri

Domnule Miclăuș Silvestru: Inspirația poate veni de oriunde.
Dacă într-adevăr vine și de sus atunci cred că este mai bine. Dar asta n/o putem ști.
Vă mulțumesc pentru cuvintele spuse(scrise) dea-lungul timpului pe această pagină.
Să ne mai citim și comentăm sănătoși

Doar o zi am lipsit de acasă, după postare, și iată atâția oaspeți dragi.
Doamnă Florentina-Loredana Dalian: Mulțumesc pentru felicitări. Materialul de care m beneficiat sunt amintirile și arhiva despre care am vorbit.
Doamnă Vali Slavu: Da, am amintiri. Gurile rele spun că înaintând în vârstă uiți ce ai mâncat ieri dar îți amitești cu exactitate despre vremurile de demult. Atât timp cât scriam eram în acea lume trecută și-mi era atât de bine. Copilul din imagine este școlar de câteva zile, să sperăm că-și va aduce aminte de zilele frumoase ce le trăiește acum.
Domnule Ioan-Mircea Popovici: Da, asta cred și eu, Spiru Haret a făcut pentru acest popor mai mult decât toți politicienii timpului. Și au fost pe atunci câțiva deosebiți. Să nu-l uităm însă nici pe Andrei Șaguna care prin Regulamentul său Organic a organizat, alături de biserică, școala. Numai astfel au putut să apară acei intelectuali, fii de țărani transilvani , ce au fost atât de folositori poporului.
Doamnă Ottilia Ardeleanu: Vă mulțumesc pentru cuvinte și pentru interesul ce-l manifestați
Doamnă Anni- Lorei Mainka: Mă bucur că avem preocupări comune în evocarea unor oameni și timpuri ce au trecut Vă mulțumesc pentru interesul constant ce l-ați manifestat pe tot parcursul publicării pe Agonia a acestui Spre necunoscut
Doru Emanuel Iconar: De câte ori postam câte un episod mă gândeam și la tine. Îți mulțumesc pentru desele comentarii și, mai ales, pt emailul în care ți-ai spus în mod sincer părerea. Am ținut seamă de ea
Mihai Cucereavii: Mulțumesc și ție pentru comentarii și încurajări.
Doamnă Maria Tirenescu: Se pare că avem preocupări comune. Ne apropie, cred, meseria pe care amândoi am practicat-o ani buni. Vă urez succes în proiectele Dv.

Mulțumesc și Doamnei Eugenia Reiter pentru luminița ce face mai vizibilă această postare

Haiku-urile trebuie să conțină cel puțin o imagine sau un cuvânt care să exprime anotimpul (kigo) în care acesta a fost scris. De obicei subiectele se referă la natură, plante, flori, insecte, etc

După analiza pertinentă, de mai sus, nu mai pot spune multe. Doar că mi-a plăcut în mod deosebit al 5-lea micropoem. Cele două imagini, una văzută a doua auzită, spun o întreagă poveste ce poate fi completată de imaginația fiecărui cititor.
Și ultimul mi se pare de toată frumusețea. Viața din spirala materială a căsuței melcului te duce cu gândul și la spirala vieții - noțiune abstaractă.

Mulțumesc de trecere și înțelegere.

Da,într-adevăr, cât ar fi de lungă vacanța mare se termină și ea anunțând un nou început. Un început cu emoții pentru cei mici și cei mari. Când crezi că ai terminat cu ele intră nepoții la școală. Și ei au dreptul ca bunicii să se emoționeze (pentru ei)

Plăcându-mi știința atât ca profesie cât și ca lectură privată...
Poate să fie știința o profesie sau o lectură privată? (Cum mai poate fi lectura?)
Precum și celelalte.

Un frumos Kigo de iarnă : focul din vatră.
Putem să ne închipuim zăpadă viscolită în contrast cu atmosfera de calm și pace din casă alături de dulceața de trandafiri și ceaiul aromat.
Mi se pare un haiku reușit.

am trecut pe aici fără intenția de a comenta. Nici nu comentez.Fac însă o remarcă. În comentariul intitulat de conjunctura se vorbește și despre un fel de oracol de la Delhi
Delhi este un oraș în India
Delphi (Delfi) din Grecia antică este locul unde se afla oracolul

acel zâmbet, la vederea baloanelor ce se ridică spre cer, ne întoarce chiar și pentru o clipă în lumea mirifică a copilăriei.
Este un micropoem plin de sensibilitate.
Dar pentru un haiku sunt prea multe două verbe într-un vers de 7 silabe.

un lanț al prieteniei care parcă se întărește odată cu trecerea timpului.
Sunt onorat, mulțumindu-i Biei, pentru invitația de a face parte din din el.

Cu gânduri bune pentru autori și, mai ales, pentru cei ce s-au oprit să admire fluturii însutind cercul prietenilor

macii roșii
întrec spicele de grâu -
foamea triumfă

sunt frumoase imaginile celor două planuri și îndeamnă, totodată, la gândit. De fapt în aceasta constă frumusețea.
Mi-ar fi plăcut să existe și un contrast, dar poate există și nu l-am descoperit încă.

Cu cele mai bune gânduri.

Fericiți acei pionieri ai anilor 50 din secolul trecut, azi aproape sau chiar septuagenari, care au fost informați despre istoricul Palatului Cotroceni chiar de către cel ce n-a ajuns să trăiască în acea epocă, Nicolae (I)Orga. În acelaș scop și-a schimbat sexul și s-a teleportat, din secolul XVIII, și Ion (Ioana) (Ne)Daculce.
Textul poate ține locul unei enciclopedii pentru cei ce sunt interesați de jumătatea secolului XX.
Sunt interesante și trimiterile spre Al.I Cuza, spre Carol II al României etc dar și spre Paul Robeson ori spre realitățile de pe Broadway.
Nu erau, poate, mai aducătoare la scop doar niște simple timiteri bibliografice?