nicolae tomescu
Verificat@nicolae-tomescu
Mulți, foarte mulți ani doar ca cititor am avut de-a face cu literatura. -din ianuarie 2007 public frecvent pe Agonia ro. -colaborări sporadice în Tribuna Sibiului, Formula AS și în Boema (Revistă de literatură și artă) ce apare la Galați -septembrie 2012:îmi apare romanul Spre Necunoscut la editura ARHIP ART…
vă mulțumec pentru generosul comentariu
multă sănătate vă doresc
Pe textul:
„Oameni și vremuri 18" de nicolae tomescu
O lume onirică, ce pare atât de reală, din care știm că va dispare coșmarul
Pe textul:
„Dreamcatcher" de marin badea
Întâmplările de mai sus, cele mai multe, sun reale. Știam chiar de la Ghiță, dar și din alte părți, despre raidul american asupra Sibiului din ziua de Paști 1944. Despre cel de la Cugir am aflat din revista Historica din septembrie 2019. Legătura dintre cele două evenimente a fost ușor de făcut.
Pe Ghiță îl știam curios din fire și ambițios în realizarea scopurilor sale
Mulțumesc pentru generosul comentariu, care mi-a înseninat a doua zi de Paști.
Multă sănătate vă doresc!
Pe textul:
„Oameni și vremuri 18" de nicolae tomescu
Pe textul:
„Oameni și vremuri 18" de nicolae tomescu
Bine ar fi ca din acest labirint să dispară amenințarea actuală asupra vieții, iar sănătatea să o găsești la orice pas.
Pe textul:
„Labirintul vieții (XVII)" de Ion Cuzuioc
Școala descrisă mai sus a fost dată în folosință în 1935 și a fost condusă mulți ani de învățătorul Isidor Dopp. Astăzi este cunoscută ca școala nr. 13.
În episodul 18 vreau să continui povestea lui Ghiță. Azi nu mai este printre noi. A fost un om al unor vremuri de care unii își mai aduc aminte
mulțumesc pentru citire și comentariu
Pe textul:
„Oameni și vremuri 17" de nicolae tomescu
Înălțarea balonului printre florile de măr este doar în visul copilului ce privește de la fereastră.
Mirosul florilor nu mai bucură pe nimeni, ele parfumează doar singurătatea
Cine mai ascultă cântecul cucului, cine mai vede vreun fluture?
Și în celelalte găsim astfel de elemente
Dar.. totuși, o notă de optimism: liniștiți așteptăm Învierea
Pe textul:
„ferestruica" de Anisoara Iordache
- porumbița, dacă ne lăsăm purtați de gând, poate fi iubita poetului.Ea a ajuns pe soclu doar pentrucă a fost iubită de celebrul poet.
Minipoemul putea fi construit și cum propuneți Dv. Dar attunci nu se pute rezolva regula haiku-ului 5,7,5, silabe pevers.
Vă mulțumesc pentru oprira pe pagină și cmentariu
Cu gânduri bune!
Pe textul:
„haiku" de nicolae tomescu
Cunosc și eu un caz când soția lui Florin Cioabă a ajutat dezinteresat o persoană, care nu era de etnia ei, aflată în dificultate.
Vreau să reafirm că personajele din Oameni și vremuri sunt reale, cunoscute de mine sau din povestirile altora. Pe Ghiță, de la începutul episodului, l-am cunoscut bine, iar acea întâmplare, cu el și țiganca, am auzit-o de la mama lui. Sigur, o să revin asupra personajului urmărindu-i drumul formării lui ca inginer.
Mulțumesc pentru comentariu
Pe textul:
„Oameni și vremuri 16" de nicolae tomescu
Să treci cu bine peste aceste zile.
cu cele mai bune gânduri
Pe textul:
„haiku" de nicolae tomescu
Pe textul:
„senryu" de nicolae tomescu
Dar raza de lumină e speranța care vine tot de acolo de Sus
Pe textul:
„haiku" de nicolae tomescu
Suavul parfum al narciselor pare mai puternic decăt paradoxurile din societate. Pescărușii de la fereastră înving angoasele pricinuite de universul straniu dinafara noastră.
Aceeași idee este prezentă și în celelalte.
Pe textul:
„în cerc" de Anisoara Iordache
Pe textul:
„Oameni și vremuri 15" de nicolae tomescu
Vremuri ce, se pare, tocmai au sosit.
Dacă pe timpul Marii ciume, sau a epidemiilor de holeră, ar fi fost mijloacele de informare și de răspândire de azi, coronavirusul n-ar mai fi avut pe cine îmbolnăvi
Pe textul:
„vremuri" de Valeriu D.G. Barbu
În lungul drum din bolta boreală, albă,
Bolta (cerească) n-are cum fi boreală, dar poate fi ziua strălucitoare sau întunecată, iar noaptea luminată de lună, stele etc.
Cele 2 emisfere sunt : ce boreală sau nordică și cea australă sau sudică. Emisferele mai pot fi estică și vestică. Și chiar emisfera apei și a uscatului. Dar aceste împărțiri geografice n-au legătură cu textul de mai sus. Țin doar de cultura generală.
Pe textul:
„Canon" de Frone Ilarie-Adrian
De îmbunătățitUltima dată am revăzut mormântul în 2012, după 65 de ani, când am făcut fotografia satului, de acolo de sus, pentru coperta cărții "Spre necunoscut"
vă mulțumesc pentru prezența pe pagină
Pe textul:
„Oameni și vremuri 13" de nicolae tomescu
Primul cred că poate fi considerat senryu.
La al doilea atât de bine se leagă gardul ruinat de frigul resimțit de bătrân.
Iar la al treilea ne putem imagina vântul ca soarta inexorabilă, acea soartă care-i duce pe unii oameni departe de lume și, poate, mai aproape de Dumnezeu
Toate cele bune în noul an !
Pe textul:
„Labirintul vieții (IX)" de Ion Cuzuioc
