Poezie
Canon
1 min lectură·
Mediu
Canon 6.02.2020
E-așa de liniște afară, atâta toropeală lină,
C-auzi și fulgii moi de-omăt cum vin încet,
În lungul drum din bolta boreală, albă,
Spre-un chinuit pamânt al setei de absolut.
Se cerne ora, e dimineață-n noapte, și-acum, blajin,
Cu delicatețe multă, de om sfios, acuma dar,
Bunii si străbunii s-arată-n vis de om ce nu-i hain...
Purtând cușme si cojoace - și mână turmele spre viu izvor.
De-acolo, vor merge mai departe, în sus, la muntele,
Ferit de neamuri ce nu-s rudenii, ci doar dușmani.
Vor merge ei așa, la vârful știut de preoții vechimii.
Acolo fii-va ceas de judecată pentru aceia ce-au uitat,
Ca neamul nu e gloată, ci mândria limbii, nespurcată,
Spre-a nu slei din calea dreaptă canonul minților dintîi.
012.607
0
În lungul drum din bolta boreală, albă,
Bolta (cerească) n-are cum fi boreală, dar poate fi ziua strălucitoare sau întunecată, iar noaptea luminată de lună, stele etc.
Cele 2 emisfere sunt : ce boreală sau nordică și cea australă sau sudică. Emisferele mai pot fi estică și vestică. Și chiar emisfera apei și a uscatului. Dar aceste împărțiri geografice n-au legătură cu textul de mai sus. Țin doar de cultura generală.