Nicolae Serban

daca vrei sa dibuiesti iubirea,trebuie mai ales sa te fi nascut in apropierea ei la fel cum un copac se naste dintr-o samanta aruncata pe sol de muma-sa si de tata-so la un loc! daca vrei

Eu si tu propietar de suflete argat la slujba de duminica copil de sluga fecior de domn... altele... a mai trecut o secunda in care m-as fi ascuns sub palnia

dincolo de aripa lui protectoare dincolo de nisipuri-lungi funii fuioare de fum dincolo de ape imi curge in gand sangele lui in vine imi cresc toporasi pe morminte rasar fostii oameni ca

toate usile erau inchise. pe deasupra,de parca n-ar fi fost de ajuns erau proptite cu drugi de apa in asa fel incat se forma un fel de Ocean de vorbe nescrise legate unele de altele de catuse

In cuprinsul fiecarei Virgule Exista un prost ce nu stie sa astepte Ziua in care Literele Se cuprind in vorbele Pamantului din care Toti traim cu calcaiele De pita ,fara colturi si imperfecte

Lasa domnule o concluzie Din care sa ma injuri Cu flori,ori trasnete. Lasa-ti bai Glasul transpus in litere Pe foaia alba…din care Sa nasti copii Cu care sa mergi la gradinite Si pe care

Printre miile de cruci din cimitire O singura fraza ,las amintire... Daca oamenii exista cu adevarat,ei se macina Precum cerealele in niste mori de dincolo de nouri Din care unul din tatii

Oi fi o cuvertura Pe care femeia isi sterge talpile Pline de spini si cioburi. Oi fi un faras,pe care femeia Ia gunoiul din sufletul ei. Oi fi un ins Care nu-si iubeste femeia. Oi fi o

sesizand pericolele,catapeteasma , a sunat indelung pe carnea crapaturilor cauzate de Iuda , in inima ei sangele. celelalte naturi omenesti ce-si faceau loc prin crapaturile ei au izbucnit in

vergeaua de otel ascunsa in burta lui din care maraia din cand in cand cate-o floare vejtejita pe care o uita-n parul ei... timpul batran prin care-au fluturat cuvintele

Pe acest tron abisal , colosal Domneste mocnit , stalcit , salciu Cel care-si trage la scara Milimetric , gravimetric Pentru o exprimare Macrometrica Prostia. In timpul acesta Zile lungi

Risipind tot ce poti duce,la fel ca o furnica Care munceste pentru. a-si duce existenta. Dar tu nu sa construiesti, Nici sa distrugi, Doar sa traiesti cum vrei tu, Fara restrictii si

copacii virtuosi,asemeni oamenilor cresc drept fara nici o abatere de la norma de intelegere si exercitare a cinstei. drumul lor fara sinusoide si noduri, urmeza, la fel ca si o unda de

imi facusem din multele lui lacrimi un lac in care de cate ori ma simteam murdar ma-mbaiam . imi construisem din multele lui cuvinte un castel in care de cate ori eram obosit ma

secundele se socotesc fara indoiala in bolovani. ceasul care socoteste fara indoiala numarul bolvanilor este bolnav. fara indoiala orice timp isi are bolovanii lui. dupa o trecere

Copilaria-sunetul inteles,ca o ploaie ce rapaie-ntr-o rapa, Casa aceea din deal in care am crescut. Ca un ciulin in desert, am impuns-o cu gandul. Am alergat la ea in gand, Ca un ciulin in desert

*** Inimi rosii Ticaind a miros aspru De amoniac si bicarbonat Sfaraind intr-un pahar de zapada. Mireasa era goala Pe masa de necropsie Inima-i batea Sa sparga paharul de zapada. Eroul

Copacul in fiecare noapte Canta,atunci cand bate vantul. Ori,poate ca nu,ci Doar traieste cum stie numai el.

singur,fara sa incerci incercarea incercata de toti ceilalti de dinaintea ta involuntara. poate de cele mai multe ori o singura data voit si necesar incercata de un singur OM. ,,n-ai crezut

Doar ea a nascut in mine. Pe el l-am asteptat toata noaptea si ziua urmatoare la fel. Cu ea am ferecat dragostea in mine. Pe celalat il lasam undeva in urma: sa duca gunoiul la groapa. sa