Poezie
Scenă de familie
1 min lectură·
Mediu
imi curge sufletul pe străzile pustii,inocente
din creierul unui cătun izolat de care n-a auzit nimeni.
acasă la mine, de unde au plecat toți să-și urmeze calea,
nicăieri tapetează spațiile,doar prin ungherele întunecoase
mai zbiară câte-o bufniță și uneori mai cântă câte-o
iubită uitată sau abandonată...
ne-am segregat amice, din cauza slujbelor diferite
pe care le predica fiecare prin cotloanele lui ,ornamentate
cu structuri pe sufletul fiecăruia,dar și pentru
faptul că nu ne-am iubit destul.
timpul precum o statuetă formată din clipe mute
înlănțuite într-un ceas deșteptător ascultă la ferestre
șoaptele unei frunze udate cu lacrimi de rouă cazute
dintr-un copac bătrân împămîntit în sufletul meu.
ea a fost doar o fereastră spre stele prin care accesul meu era atât de mult limitat!
001.935
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolae Serban
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolae Serban. “Scenă de familie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-serban/poezie/14021095/scena-de-familieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.