Poezie
Sentiment patern
1 min lectură·
Mediu
și inima-mi ruptă-n bucăti de hârtie
zvârlită de vânt pe cerul albastru,nătâng
căci din albastrul lui,el plouă cu sânge,
cu sangele-rupt din hârtie de-o fiică mai mică
uitată prin noptea cu umbrele-i multe
a mele cătunuri născute din lacrimi si sfinți.
ne-nțelesă fiică ,nătâng tată.
culoarele-i minții-ncurcate-i sânt!
pe cerul albastru și gol el scrie cu sânge,
cu lacrimi și sfinți:
iartă-mă fiică ,doar atât pot să exprim.
restu-i tacere și multă taină ,dar
zidarul zideste-n tacere....
ale dracului fapte cuvinte vorbite ce sant!
001933
0