Poezie

Poveste

1 min lectură·26 decembrie 2012

Mediu

dimineața fulgii curg

ca un ocean

din cerul plumburiu

peste satul-ncătușat de vremi

și de troiene.

oamenii curg ca niște

bărci prin ape-nvolburate,bâjbâind

după idei lăsate-n curte

de bătrânii morți ai satului.

se spune că demult,un om

avea un fost om.

a fost dus la târgul de vite,in obor,

a fost mângâiat pe coama lui bogată

și a fos vândut uni fost prieten,cu care

a trăit odată în armonie!

vapori de altcineva

alunecă pe luncă,s-a dus cel cu păcăleala.

la el se aruncă două surori!

după ce a fost vândut

a venit noaptea sângerie de decembrie,arsă de

mitul omului domn,când nemurirea își va lovi

nuanța.

ce știe gândul dacă nu-i liber?

a venit februarie,dacă nu mă-nșel.

l-am cunoscut pe miel.

ca mine și ca tine era,doar

suflul lui era din altă dimensiune.

gândul lui nu-l puteam atinge cu al meu.

privirile celor mulți nu-l atingeau,iar

când am înțeles a fost târziu.

imi cade gândul din cap,ca un bolovan

ce se rostogolește cu viteza luminii.

vidul creat

omul e beat

fapte necugetate

reacții deșarte

mortea te paște.

Hristos o-nviat!

001.785

Nicolae Serban. “Poveste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-serban/poezie/14020700/poveste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.