Nicolae Sebesan

Singur prin păduri nebune Îmi duc zilele pustii. Umblu fără rost prin lume Trecând dealuri și câmpii. Și-mi înșir în urmă gânduri Și-mi las vise ne-mplinite, Care vor fi mâine iarbă,

Soarele din plin desfată Pământ și viețuitoare Și în orice loc se-arată Raza-i binefăcătoare. În pădurea-nvecinată Azi e mare carnaval Lume multă-i adunată Și în luncă și pe deal. Vrăbii

Împăcat cu toate cele Liniștit, întins pe masă, Stau în casă. Lumea vine să mă vadă Și nu îi vine să creadă Că eu, cel ce ieri pe stradă Mai râdeam și mai glumeam, Stau acuma-n

Eu, sunt Iuda Trădătorul Vânzător de Dumnezeu. Eu, sunt omul cel pe care Domnul! - Marele Stăpân - L-a ales din Marea Turmă Fiului venit în lume Să-i dea sărutul din urmă. Dar ce

Eu sunt nebun! Nu știu nici când Un lucru e rău Nici când e bun, Că sunt nebun! Iubesc natura, cerul, Flori de cireș, de prun Iubesc așa-n neștire Iubesc,

Epigrama este acul Cel vrăjit și care poate Când înțeapă să aducă Lumea la realitate.