Nicolae N.Negulescu

Ochiul tau incremenit incearca sa ma opreasca dar eu iti aduc vietile intr-o caleasca imperiala trasa de inimile planetelor. Dau sufletului in care traiesti picatura slavei de

Dupa nopti mi-ati cunoscut tineretea in grota cu blande tristeti substanta timpului golit aluneca pe rasuflarea izvoarelor centrul cunoasterii ritualului meu cosmic dezvelea sunetul

Caut templul maretiei cuvintelor in afara timpului in afara durerii in afara temeliei materiei . Imi imbrac gura cu foc alb si o trimit sa invete rostirile o miilor de

Rai al gurii Duhului aprinzi razele celor cinci diademe dinaintea Fetei Tale miriadele misterelor umplu Universul Veghetorilor. Comoara a radacinii vii Esti in semnul Fiintei Fiintelor

Intru in adancurile bobului de grîu sa-mi reinnoiesc insuflețirea. Calea intr-acolo e prin vieți nepămîntești. Se deschide Întîia Poartă lăuntrică a flăcarii pîrjolotoare. Se dăzvaluie

Regele Vesniciei deschide cerulile: cinci izvoare incoronate pleaca din gura mamei Frumusetii toata maretia ascunsa din oul pamantului se bolteste victorios toata samanta literei

Limba Ierusalimului a dezlegat plansul pamantului panza de fluturi ardea cu fosnet albastru dinspre apus dinspre adancile fiorduri cu muntii cei tematori care au iesit pe mare

Ies din Noaptea Cosmica unde m-am visat acoperit cu Geniile Ierarhiilor cobor pe rand in nadirul materiei fostelor trupuri imi caut scanteea puterii sufletului Polar imi caut

In hohotul aerului tanar traieste pasarea de vis ea apara de cruzime o lume nevazuta nunta cu ingerul ii da