La fântâna oracolelor

Sfâșiat de durere, dedic acest poem fratelui meu spiritual Artur Silvestri, eminent scriitor, critic literar si cercetător în Istoria Culturii și a Religiilor, plecat atât de timpuriu dintre noi, întru nemărginirea Universului.

Sosise un rugător

trimis după răspunsuri

la fântâna oracolelor

plină de miresme cerești

\"Dacă n-ar lovi

peste voia noastră

viforul necurăției

să ne stingă hira

văpăii rodiilor...\" -

a șoptit

atingându-mi sufletul

Și încă mi-a arătat

dinainte

ivindu-se din granitul

muntelui

aura smirnei într-o rază

a carului cu scântei