Poezie
Am timpul
1 min lectură·
Mediu
Am timpul
hrănit din carnea zăpezii
cu picioarele lui de lumini
ce-au aurit pămîntul.
El are fiice nopți
el are fiice zile,
încărcate de liniști
încărcate de tristeți;
visînd cum se visează
în visele mele
adormite
sub arborii focului.
012.908
0
foarte sugestiva si dezvaluitoare poezia dvs., tocmai prin mecanismul descris in timp ce traiti timpul avandu-l si vazandu-l si personalizandu-l prin intoarcerea lui in abstract, paradoxal.
nu am pretentia ca as fi inteles neintelesul poeziei, ci m-a bucurat genuin
multumesc