De departe

Din sfera timpului de dincolo mă privești dur îmi numeri pașii ce-i bat în hora aceasta drăcească pașii lui, ai ei și urmele mele călcate apăsat de țigancă strivind sentimente, gânduri și doruri... Arunci vorbe de fier încins peste sufletul și inima mea ard ca pecetea pusă pe grumazul calului domesticit. Strigi de departe: desprinde-te de ochi scormonitori, pătrunzători, priviri fixe, acest ciudat magnetism ce-l simți până-n adâncuri și spală-te cât mai a timp de urmele lui încărcate pâ-n la refuz de dorința țigăncii. Pleci lăsându-mă cu simțămâtul acela de dezgolire intimă, tainică a făpturii mele pierind ca un vis ce nu-l pot șterge că doare.