trezire de vară
rotopercutoarele din blocul
vecin în construcție începuseră
cu câteva ore înainte
mi-e sufletul plin de praf
intru pe mes și o întreb
pe Doruța dacă îi place
să facă sex
îmi pare că fetele mă iau la mișto
una a venit cu soră-sa la întâlnire
cretina
poate n-am fost destul de clar
să nu jignesc pe nimeni afară
de mine, că eu nu mă supăr
oricum
o iau de la
ne pregăteam de ceva; semăna cu
o excursie; atâta că nu prea aveam bani
iar cu noi ne-am pus slănină, ceapă
brânză și țigări
pe Ana n-au vrut s-o lase părinții
cu toate că le-am explicat că
inima mea bate destul de rar
nu-i nici o problemă medicală
doar ce rost are să irosesc
atâta energie pe un organ
așa puțin important
fiecare bătaie e
o trecere la nivel cu cale ferată
te
Ninge
și mi-e atât de sete
c-aș bea și balta aia plină de nămol
care sigur o să-nghețe până ajung acolo
chiar și șobolanii de crâșmă beau sânge
iar eu rătăcit nu găsesc un cuțit
oh ce
urmăream silueta cunoscută
în jurul căreia orbitau pungi
printre mesele geroase de beton
cu caș de oaie, grămezi de paprika
lăzi de gogoșari din import
nu mă ducea niciodată gândul la
Câtă lămâie găsesc sub perna trezirii
plutesc în acid
și așa am un chef să visez
orice că sunt altul
sunt altul
față de cel ce noaptea
trecută mă amenințam
fă ce-ți zic ori îți arăt cine
pregătirea este foarte importantă
nu se poate scrie cu stomacul gol
cu atât mai puțin dacă n-ai facut duș
sau dacă ai observat
că robinetul din bucătărie curge
nu neapărat pentru c-ar fi sunetul
Doamne cât s-a supărat când
i-am spus că e frumoasă
dar n-a arătat-o în nici un fel
după o vreme mi-a scuturat
cheile în față
(erau de la apartamentul bunicii
a murit de vreun an
Dumnezeu
vreau să calc pe frunze moarte
și să strig la luna egipteană
dimineața-mi arde-n flăcări
mă tai cu pixul pe coapsă
trag perdeaua translucidă peste geam
să văd
nu m-am îndrăgostit de-o vreme
am fiert poemele vechi într-o oală
pt ciorbă, una m-ar fi oprit
am rupt dinții pieptănului
mi-am călcat tălpicii
am tras o linie dreaptă, paralelă
cu parchetul,
Singur mă uit la trunchiul unui copac.
Stau aproape și contemplu
fiecare loc în care a plesnit scoarța.
Mi-e drag copacul,
Mă duc și-l îmbrățișez
Și-mi imaginez că-i numai al meu.
Îmi
îmi dai puțină șuncă?
nu din farfurie
nici din tigaie
nici din frigider
nu că n-ar fi metode mai bune
de agățat
dar mi-e lene să mestec
gusturile se mângâie
între ele
tactilul
Sunt tânăr și nu mi-e somn.
Aș vrea să sar din apartament,
Ies însă doar pe balcon
Și mă uit spre cer.
N-am nici o patimă, nici vis de înalțimi.
Mă-ntorc cu interes către pământ
Și
În timp ce alergam cu coșul gol spre tine
cu atâta ușurință încât parcă zburam
Ai început să arunci cu pietre
spre mine.
Unele-n coș
Altele-n cap.
Iar când am ajuns în fața
Orice faci, dragă, doar nu te apuca de scris
în miezul nopții, te-ntinzi din pat ș-aprinzi becul
respiri oftat
cu mâinile în jurul picioarelor tu ți-ai putea imagina
chiar un lan de flori de
decât să plutesc în var căutându-mi ochii
sau să așez un coș în fața ușii de intrare
în caz că ar cădea la vreun cutremur
plăcuța cu numele
sau să pensez note de pe
ziua stagnează
ca o piatră
alintată de-un someș
murdar
și îndrăgostit de mine
resping viața ca pe-o fată
cu o subtilitate ce-i dă
de înțeles
poate mâine, de obicei nu înțelege
azi vreau
te uiți pe ceas
e trei și treizeci și șapte de minute
și-ți spui ce trece vremea când ești cu ea
e ceva lume prin parc
copacii sunt pe jumatate desfrunziți
în fiecare seară ieșeam
la terasa the pub să ne
uităm la fete
și-n fiecare zi curgea
duminica precum o ceață
înaltă până la genunchi
și ne mângâia tălpile
și le mângăia fustele
râdeam
în boala adâncă a timpului am uitat de tine
în lupta dintre creier și inimă ce vrea să mă doboare
nimic nu mai are sens
pentru mine
cel ce vrea să îți ofere sutre îmbăiate în laptele
\'ziua de mâine își va purta singură de grijă\'
Isus Cristos
m-am îndrăgostit de primele
secunde pe care mi le amintesc
parcă le simt acum că sunt împuns
dinspre
mă doare undeva în afara mea
și scotocesc toate furtunile, insulele
și contratimpii
ce-i țin ascunși într-o ladă
de zestre
dar nu seamană cu nici unul
o fi vreo poezie ne\'ncepută
și aia
sfera în care stau se rostogolește pe trotuar
ducându-mă
izbucnire
ah, ce foame mi-e de libertare
și-mi aprind țigara
localizare
îmi dau seama după privire dacă-i fumătoare
doar felul cum