Nicolae Goje

Toate sunt așa departe se prăbușesc se transformă în melomanie pătrunse de nebunie neascultând nicio congruență cuvinte nemăsurate, ace timpul moare halucinant acest eu doar

trezire de vară rotopercutoarele din blocul vecin în construcție începuseră cu câteva ore înainte mi-e sufletul plin de praf intru pe mes și o întreb pe Doruța dacă îi place să facă sex

îmi pare că fetele mă iau la mișto una a venit cu soră-sa la întâlnire cretina poate n-am fost destul de clar să nu jignesc pe nimeni afară de mine, că eu nu mă supăr oricum o iau de la

ne pregăteam de ceva; semăna cu o excursie; atâta că nu prea aveam bani iar cu noi ne-am pus slănină, ceapă brânză și țigări pe Ana n-au vrut s-o lase părinții cu toate că le-am explicat că

inima mea bate destul de rar nu-i nici o problemă medicală doar ce rost are să irosesc atâta energie pe un organ așa puțin important fiecare bătaie e o trecere la nivel cu cale ferată te

urmăream silueta cunoscută în jurul căreia orbitau pungi printre mesele geroase de beton cu caș de oaie, grămezi de paprika lăzi de gogoșari din import nu mă ducea niciodată gândul la

pregătirea este foarte importantă nu se poate scrie cu stomacul gol cu atât mai puțin dacă n-ai facut duș sau dacă ai observat că robinetul din bucătărie curge nu neapărat pentru c-ar fi sunetul

Doamne cât s-a supărat când i-am spus că e frumoasă dar n-a arătat-o în nici un fel după o vreme mi-a scuturat cheile în față (erau de la apartamentul bunicii a murit de vreun an Dumnezeu

nu m-am îndrăgostit de-o vreme am fiert poemele vechi într-o oală pt ciorbă, una m-ar fi oprit am rupt dinții pieptănului mi-am călcat tălpicii am tras o linie dreaptă, paralelă cu parchetul,

îmi dai puțină șuncă? nu din farfurie nici din tigaie nici din frigider nu că n-ar fi metode mai bune de agățat dar mi-e lene să mestec gusturile se mângâie între ele tactilul

Orice faci, dragă, doar nu te apuca de scris în miezul nopții, te-ntinzi din pat ș-aprinzi becul respiri oftat cu mâinile în jurul picioarelor tu ți-ai putea imagina chiar un lan de flori de

ziua stagnează ca o piatră alintată de-un someș murdar și îndrăgostit de mine resping viața ca pe-o fată cu o subtilitate ce-i dă de înțeles poate mâine, de obicei nu înțelege azi vreau

în fiecare seară ieșeam la terasa the pub să ne uităm la fete și-n fiecare zi curgea duminica precum o ceață înaltă până la genunchi și ne mângâia tălpile și le mângăia fustele râdeam

\'ziua de mâine își va purta singură de grijă\' Isus Cristos m-am îndrăgostit de primele secunde pe care mi le amintesc parcă le simt acum că sunt împuns dinspre

mă doare undeva în afara mea și scotocesc toate furtunile, insulele și contratimpii ce-i țin ascunși într-o ladă de zestre dar nu seamană cu nici unul o fi vreo poezie ne\'ncepută și aia