Bumerangul

Am ajuns iarăși acasă… curtea înghite frunzele de nuc an după an,

rufe la uscat nu mai sunt,

casa e goală, scaunele pustii,

semn că spaimele mele se adeveresc.

Părinții sunt pe undeva…

să - mi pregătească așternutul

pentru câteva nopți de locuit într-un muzeu,

alături de amintiri :

“copiii se hârjonesc în tindă

imitând jocul îngerilor,

în jurul unui blid,

la o masă rotundă”…

…………………………………………….

Am călătorit ca un bumerang

în propria viață - muzeu

și am eșuat

stelele numărând.