Poezii

Fiecare cuvânt mimează bucurii, cum fiecare rând, din vechile scrisori, inventa iluzii.

NEnicolae eremia

0

0

Dacă buzele tale nu sunt obișnuite cu asprimea viscolului, Ea, degeaba se irosește pentru tine; mirosul ei, degeaba te adulmecă. Este ca o umbră în care pasul nu-și mai lasă urma. Ea stă și

NEnicolae eremia

0

0

Cuvintele mele ies din ascunzișuri când asupră-mi se lasă liniștea; le ademenesc cu câte un vers, cu câte un poem… ce-mi scapă printre rânduri, sălbăticite, le arunc în lupta de zi cu

NEnicolae eremia

0

0

Am iubit toamna întotdeauna,… o îmbrățișam în propria-mi inimă cu frunze cu tot. Acum o detest ca pe un vechi instrument peste care arcușul trece, spre ultimul anotimp

NEnicolae eremia

0

0

Noaptea m-a răpus cu un alb de nesomn, se vestește-n statui evadarea din vise, pe eșafodul alb al hârtiei, robite de zbor, stau gândurile mele ucise.

NEnicolae eremia

0

0

La nașterea mea, ursitorile s-au îmbătat, Alergau pe câmpii ca niște zălude, Cu albastru de cer voind să mă ude Și să mă arunce în izvor de păcat. Caii-ngenuncheau lângă iesle,târziu, Primul

NEnicolae eremia

0

0

Am ajuns iarăși acasă… curtea înghite frunzele de nuc an după an, rufe la uscat nu mai sunt, casa e goală, scaunele pustii, semn că spaimele mele se

NEnicolae eremia

0

0

Am îngenunchiat ani în șir în albia râului, nisipul aurifer al poeziei necontenit l-am cernut, buzele însetate au

NEnicolae eremia

0

1

Era vremea copiilor cu cheia de gât, când părinții își spuneau mai multe vorbe în scris, lăsându-și lacrimile, unii-altora, prin bilețele și apoi plecau la serviciu. Era vremea copiilor

NEnicolae eremia

0

0

Cea mai ingenioasă invenție a copilăriei noastre a fost târșul. Plecam dimineața de acasă și-l târam după noi, până când nimeni nu mai vedea cărarea. Invenția noastră ștergea toate

NEnicolae eremia

0

0

Toate sentimentele mele sunt la capăt de linie. Se scoală cu noaptea pe umeri să pornească pe traseele lungi ale zilei. Sunt ca niște autobuze uzate de atâta umblet și mă tem deja ca vor fi

NEnicolae eremia

0

1

Ai învățat să umbli singură prin mintea mea. Te pierzi, dar eu cercetez urmele, ca într-un codru des, înfrunzit. Te aflu și îți fac jocul; hălăduiește cât poți prin văi și pe dealuri, cât

NEnicolae eremia

0

0