Poezie
Elegie I
1 min lectură·
Mediu
Dacă buzele tale nu sunt obișnuite cu asprimea viscolului,
Ea, degeaba se irosește pentru tine;
mirosul ei, degeaba te adulmecă.
Este ca o umbră în care pasul nu-și mai lasă urma.
Ea stă și gândește la trandafirii privirilor însetate,
iar tu orbești, de lumina
neîncăpătoare în pleoapă, ce este.
Câtă iubire, sufletul său, dezleagă de taină,
atâta prietenie vând alții pe arginți,
iar dacă ar obișnui să tacă,
în lăuntrul propriului ecou, tăcerea ar exploda.
002092
0