Nicolae Diaconescu

Dragă Sandra,
Mă sperii dar îmi place.Tu ai proze antologice. După ce am citit basmul cu lupul(asta e o paranteză)parcă nu-mi venea să mai scriu.Pentru cele două texte, cu Moise și basmul cu lupul ai admirația mea necondiționată, indiferent ce-o să mai scrii. Deja la tine nu mai e o joacă.
Revenind la \"rubrica de sex la animale\",prima parte o clasez tot în categoria prozelor antologice.Și a doua mi-a plăcut mult dar n-a avut același impact asupra mea ca prima parte(probabil că atunci era ineditul).La călugăriță aveam vagă idee ce se întîmplă.Să-ți spun ce îmi place și la partea a doua, stilul sfătos, ironic dar totodată savant,posibilitatea cititorului de a vizualiza mental scenele fără nici-o greutate chiar dacă n-ai folosi imagini foto,anumite conotații sau trimiteri în lumea masculilor bărbați, a noastă adică,...În dragoste e ceva nebunie că altminteri cum am putea explica atîtea acte ilogice pe care le săvîrșește un îndrăgostit? Vorba ta \"odată lipsit de creier inhibițiile dispar și...\"

Dragă Elia,
Pe vremea cînd umblam în pantaloni scurți ca și tine ,credeam că lumea aceea nu va \"muri\"niciodată! Timpul părea infinit, eram optimist și mai ales aveam încredere în oameni că sunt buni de la natura lor.Azi gîndesc puțin altfel..
Animalul sălbatic atacă omul numai dacă e agresat, sau cînd e prea flămînd. Calul dacă e chinuit se răzbună cumplit pe stăpîn, la fel și cîinele deși acestea sunt considerate blînde și loiale.În sat rareori atacau animalele sălbatice, dar sus pe deal era cu totul altceva! Locul era complet izolat, nu erau drumuri de acces, doar poteci.Pînă prin 1930 pe acolo fusese doar pădure apoi tata defrișase parțial și treptat a făcut grădina. Cînd a venit colectivul a luat și această grădină, dar după cîțiva ani au lăsat-o în păragină că iarba, prunele ,merele nu puteau fi cărate,nu erau drumuri, iar toamna produsele mai trebuiau și păzite. Atunci tata a intrat iar în grădină și ajutat de nenea Aurică a început s-o refacă..Nimeni nu l-a împiedicat..Eu perioada aia am cunoscut-o ,de refacere a grădinii.Poate fiindcă eram copil și apoi tînăr grădina și toate întîmplările de atunci mi s-au părut fabuloase.Așa le păstrez în memorie.Povestea am scris-o prin 1985 și am publicat-o într-un almanah pentru copii.Acum doar am revizuit-o.Mare lucru dacă și-a păstrat prospețimea și a plăcut la oameni adulți!Iar faptul că uneori îți regăsești copilăria citind din textele mele nu pot decît să mă bucur.

Mă mir că ți-a plăcut așa de mult textul că lumea din povestea mea nu mai există. Adică mai există doar în memoria mea. D-aia le postez -poveștile- pe site că poate place și altora. Te-ai încumetat să-mi comentezi textul și mă întreb oare chiar simți mirosul rugului, răcoarea nopții dacă n-ai trăit experiența dincolo de oraș?
Oricum mi-ai făcut o bucurie și eu sunt de părere că dacă un singur spectator este în sală,\"artistul\" trebuie să-și pună sufletul în palma lui.Nu totdeauna reușește asta,doar când sufletele rezoneză. Probabil că am reușit cu tine.
Trăiesc nostalgia unei lumi care nu mai este și nostalgia unei lumi îndepărtate pe care nu o cunosc.Poate în viitor prin scrisul tău.
Și nu pune la suflet \"DRAMA\"* unui melc. Așa sunt băieții, mici sau mari, descoperă lumea prin propriile experiențe.

Dragă Roxana,
Iată un mediu nou,interesant în primul rînd prin inedit.Prima oară am citit textul dus de lectură. A doua oară l-am citit cu un ochi mai critic.Primele șapte paragrafe sunt impersonale.În al optulea intri și tu în scenă, mi s-a părut disonant.\"Se relaxează.....și ne îmbrățișează cu privirea bătrînește\".Aș prefera la modul tot impersonal..\"și îi îmbrățișează..\",pentru păstrarea unității.Mai sunt și mai jos cîteva \"disonanțe\" d-astea.
\"Ceaușescu și Isus\", nu-i o asociere interesantă nici ca glumă, chiar tu remarci asta în text.Și asta mi-a sunat disonant.
\"Nătăfleață Înaintașul\"..Propun să rămînă doar înaintaș...că nătăfleață rezultă din text, e vocea autorului și nu trebuie ca acesta să îngroașe mai mult decît trebuie personajul.Așa îmi sună mie mai bine!dar creatorul hotărăște.
Infatuarea prostului...îl face imun la ironii, fine sau directe, așa că înaintașul n-avea de ce să se supere pe asistent.Pentru el ăilalți sunt niște pigmei și îi privește de sus pe toți.
Asistentul îi ia mîinile cu blîndețe,le examinează ca pe ale unui pacient și chiar încearcă să glumească deși i-a pus diagnosticul.
Scena este asemănătoare cu cea a medicului care examinează un savant punîndu-l să se descalțe. Totul decurge foarte bine pînă cînd savantul a trebuit să se încalțe și nu conștientiza că șosetele, picioarele și pantofii erau chiar ale lui.Medicul i-a pus un diagnostic..Gîndire fragmentară fără capacitatea de asociere,altminteri savant pe fiecare din aceste felii. Tu ce diagnostic îi pui înaintașului? Se rezolvă doar cu pastilele de la ora 12 ?
La textul ăsta nu pot să-ți dau o replică ...dar am să revizuiesc unul mai vechi cu un tip care ajunge la un spital...
În concluzie îmi place cum scrii!
Era să uit...\"Ei amice, mai iese ceva? ...Eh....doar niște aer cald!\"Nu știu unde ,cînd și cum \"o să copiez\" această replică.

Nicoleta,
Mi s-a părut interesant titlul și-am vrut să văd despre ce e vorba. Ai surprins bine fenomenul,dar mai e o problemă.Fiecare în funcție de sensibilitatea pe care o are, este sau nu receptiv la ceea ce i se propune spre lectură. Pornim de la axioma, toți de pe site-ul agonia sunt de bună credință. Se întâmplă ca ceea ce mie îmi place altora să le displacă profund.Tipul de gândire este de vină! sau poate starea vremii din acel moment!
Fiindcă ai pomenit în textul tău de DoDu, pot să-ți spun că mie îmi plac mai mult comentariile pe care le face el și mai puțin sau chiar deloc poeziile sau unele din prozele sale. La ce comentarii se fac pe agonia ar trebui să avem cel puțin o sută de scriitori geniali (în poezie și proză ) Și totuși joaca pe acest site este pozitivă pentru mine și bănuiesc că și pentru alții.Mai întâi pentru că m-a \"inspirat\" în a scrie cinci texte , pentru că am aflat informații și puncte de vedere noi într-o serie de probleme prezentate într-o formă captivantă și nu în ultimul rând că am deja unele preferințe și simpatii pentru cei care scriu pe aici.Îmi plac și aceia care \"dau cu parul peste mâinile celor ce aplaudă pentru a nu ne lua prea tare în cap\"..În final fiecare adoptă strategia care îi aduce cititori și comentatori la propriile texte(imagini superbe, titluri incitante, subiecte fierbinți, poante îmbrăcate în povești,etc.)Lista ar putea continua..

Ești mereu alta și nu plictisești,\"frâu pe trupul neted de codană, norocul casei,florile mi-s vise de femeie...\"

Muțumesc Liviule,
Jenant dar asta e!

Întregul rezistă.Cred că ăsta e cel mai important lucru.Detaliul lucrat cu minuțiozitate,personajul feminin convingător.M-am sustras din atmosfera trăită și am citit \"Uitare\",apoi \"Monstrul din apartamentul 7\"și în sfârșit \"Nutedu\". Deși nu am fost entuziasmat de acestea trei,le-am raportat la \"Lipsește femeia de serviciu\",mi-am făcut o părere, ești un prozator autentic.

Fată dragă,
Ideile astea! Vorba ta, \"sunt bărbat,ce vrei, nu mă pot abține\",dar știi cum e \"dacă tăceam, filozof rămîneam\",eu,nu tu.Spune-mi,ce să-i fac lu\' Văsălie cînd îi mai vin idei d-astea? Să-l pun la colț, în genunchi, pe coji de nucă?
Mai vorbim,
Nicu al Popii

Tu reprezinți o forță.N-ai primit numai harul,ai avut șansa unei biblioteci,cărți adunate cu migală de tatăl tău.Cum să nu-l iubești?chiar și eu țin la el,te surprinde? Păi cine mai are așa de mulți cititori,fie că ești acceptată sau nu?M-am întrebat adesea de unde ai atâta maturitate.Minerii sunt oameni mândri i-am cunoscut doar din scris.. Și-acum pe tine te cunosc tot din scris.Îmi place sinceritatea ta este și acesta un dar foarte frumos pe care îl ai tot de la părinții tăi.Suflet mândru că este fiica lor!
Cu drag ,
Nicu al Popii

Dragà Sandra,
Vezi ce de lucruri știam când eram mic? Mintea mă ducea la pupat dar credeam că dacă fac asta, Oana o să rămână gravidă! Doamne ce frică mi-a mai fost să nu ajung de rușine ,să am copil eu, un năpârstoc!A mai încercat ea o dată când am mers după zmeură da atunci mi-era mai frică de pălmoiul lu\' frate-meu.
Cu prietenie
Nicu al Popii

Trebuie neapărat să vizitez Corbii de Piatră ....că altfel o să spun și eu \"așa ceva nu există\" deși tu ai pus și ceva poze acolo.Oare de ce te cred pe tine și nu mai cred pe toți aceia care mi-au spus (și spun) că matca poporului romîn este...Traian și ale lui cohorte? Cu talentul tău ai putea scrie niște povești cu fundal istoric...Mai vorbim.
Cu prietenie,
Nicu al Popii

Dragă Sandra,
E a doua oară cînd vin pe acest text.Prima oară am stat mult și-am încercat să înțeleg compoziția ,ce vrea să transmită ca informație despre tine,dincolo de cuvinte și imagine, că fiecare ne regăsim în ceea ce scriem.Știu că aurul elicoidal a fost experimentat în tratamentul unor boli...Aș vrea ...ca totul să fie bine.Soljenițîn a folosit aurul elicoidal ca tratament.

Dragă Sandra,
După cum vezi sunt stereotip în formula de adresare.Am tastat la \"comentarii\" (sunt interesat de comentariile tale) și am descoperit două articole care mi-au plăcut(acela cu jazul,am citit și poezia \"Somn\" și articolul lui Zabet Mihai pe care l-am perceput ca pe o poveste.Uneori îmi plac mai mult comentariile decît textele citite dar de data asta am fost mulțumit și de articole.) Normal, am citit și comentariul la \"povestea\" mea și pe toate pe care le-ai scris azi la diverse texte.
Ieri am fost invitat la un botez,la Pitești. Nepoata mea care locuiește la Munchen, a adus-o pe fetița ei Ana Maria, aici în țară, s-o boteze.Are nouă luni.Se uita cu ochii atît de mari la tot ce o înconjura și asculta cu atîta uimire muzica și slujba religioasă, că m-a cucerit total. După ce a cufundat-o în cazanul cu apă, cu țipetele de rigoare, două trei doamne în jurul ei o ștergeau și încercau s-o liniștească.Te-ai botezat,daaa ? da, da,gîngurea ea. Te-ai încreștinat,daa ? da, da...
În momentul ăla i-am făcut o urare. Am vizualizat mai întîi dealurile și pădurile pe unde am cutreierat și-am zis:Doamne, am iubit ca nimeni altul aceste locuri.Ajut-o să crească sănătoasă și cînd o veni pe aici fă-o să se bucure la fel de mult ca mine . Și dacă o să-și amintească vreodată de nenea Nicu, să spună o rugă pentru iertarea păcatelor mele.
Nu știu dacă are legătură paranteza mea cu \"povestea\" comentată de tine.Și totuși cred că are, că deși fundalul evenimentelor din timpul copilăriei mele nu a fost prea grozav,întîmplările nu m-au traumatizat,datorită tatei care mi-a lăsat o libertate totală,în tot ce am făcut și înteprins.

Dragă Maria,
M-a atras titlul. Aș vrea niște lămuriri dacă se poate:
1. \"Fie că plouă că ninge sau rîzi
Seamăn mereu cu mine\"
Eu mă schimb de la o oră la alta,tu cum faci să semeni mereu cu tine? chiar și la un interval de un anotimp?
2.\"tăcerea de fildeș\"
Am tot încercat să prind înțelesul,mi-a fost imposibil.Dacă vrei să mă duci într-un cimitir al elefanților poate ar merge \"tăcerea spinilor de (din) fildeș alină necuvintele\"
3.\"Umed și pierdut ochiul tău mă privește\"
Prefer \"Pierdut ochiul tău mă privește\" că orice ochi e umed tot timpul.
4.\"Cu mîinile aproape putrezite încerc să prind (învăț) verdele
în respirație\"
Acest \"în respirație\" mă aruncă într-o derută maximă.Nu înțeleg, de aceea te rog să-mi explici cum prinzi verdele în respirație.
5.\"Sufletu-mi cunoaște toate firele tainelor rupte\".
Cine sunt rupte,firele sau tainele?
Dacă sunt licențe poetice,n-am ce spune,doar că eu sunt de vină că nu le înțeleg.
Cu prietenie,
Nicu al Popii

Dragă Roxana,
Mi-am dat eu seama că ești o fată deșteaptă,dar nu mi-am închipuit că poți face o \"analiză profesionistă\".M-ai dat gata!Evident ,niciodată nu m-am gândit la curentele de care pomenești, romantism, clasicism, realism și modernism.Am avut totuși o idee și anume,cum se transpune în operă ideea de creație.Un subiect greu de abordat și totuși m-am încumetat.L-am mai abordat și în alte povestiri.Cred că oricare creator,fie el grădinar,inventator,pictor,sculptor,compozitor,traversează nu neapărat aceleași etape,dar nașterea ideii și trans- punerea ei în practică se petrece cam la fel.De mult ,foarte demult am citit \"Narcis și Golmund\" de Herman Hesse,nici nu știu dacă am scris corect și acest roman mi-a plăcut enorm..M-a obsedat ideea de creație, că doar prin asta ne apropiem de...M-am transpus în pielea fiecărui personaj și m-a dus textul..Fratele meu,mi-a spus cu mulți ani în urmă \"pentru un asemenea subiect ai nevoie de mijloace tehnice adecvate, de un meșteșug la cel mai înalt nivel,renunță,nu e un subiect pentru tine\".Cred că îți dai seama că l-am crezut,dar eu tot am scris povestea.În fapt unele lucruri vin din subconștient,nici nu știi cum se înlănțuiesc.În poveste pictorul cunoaște o țigancă frumoasă, intuitivă,căreia îi face o schiță.A crezut că a uitat-o definitiv și la acel \"picnic\", mirosul de fum, formele Andrei i-au adus în imagine ceea ce crezuse că uitase.O desena pe Andra și de fapt realiza portretretul țigăncii.În orice personaj trăiesc de fapt mai multe persoane,întâmplări etc.Cât despre Andra,trădarea îi urâțește chipul,indiferent ce motivație are trădarea,iar pictorul,dacă e de geniu,tocmai asta a surprins,urâțenia ei sufletească ascunsă de un chip frumos.Când Andra conștientizează cum este în realitate, o apucă plânsul, spaima, acea spaimă care există în fiecare,o spaimă animalică asemenea cailor sălbatici din tablou ce fuseseră în preajma exploziei atomice.Spre ce ne îndreptăm? Asta se întreba pictorul imediat după Cernobâl.Iar în mentalul colectiv, în acea perioadă,în București,probabil că exista ideea mușuroiului de furnici ca organizare supremă și a galeriilor subterane ca adăposturi antiatomice.Nici acum aceastăidee nu este perimată în lume ......
Am simțit nevoia să comentez acest text cu cineva și-am mers la Alex. Ștefănescu, criticul,era atunci redactor la revista \"Magazin\" și conducea cenaclul de la biblioteca \"Mihail Sadoveanu\" din București. Spre bucuria mea m-a programat să citesc la următoarea ședință a cenaclului.Am invitat în seara respectivă și două prietene,o profesoară de română și o licențiată în engleză.Voiam să am susținători la cenaclu...Chiar în seara respectivă era în hol și o expoziție de pictură.A venit Alex. Ștefănescu și a zis,\"am fost anunțat că de azi începând,cenaclul va fi condus de Victor Atanasiu\" și imediat au făcut schimbul de scaune. V. A. nu m-a mai planificat să citesc acest text.
De aceea îți mulțumesc pentru analiza pe care mi-ai făcut-o.Poate ai dreptate ,ciorba oricât de bună ar fi,nu se compară cu o bucată de carne friptă la grătar.
P.S.
Ion al tău mi-a sugerat un text, \"Cronica unei mari iubiri\", schiță în patru acte.Am scris-o dar din păcate în partea a treia scade, iar finalul care ar trebui să crească, scade și mai mult.Am două variante de final și-amândouă sunt proaste,o s-o încerc și pe a treia,dacă nu-mi reușește renunț și-o reiau altă dată.
Cu multe mulțumiri
Nicu al Popii

Dragă Adriana,
Nu mă pricep să comentez și mai ales poezia.O percep sau nu.În textul tău sunt unele disonanțe,repetiții,aerul tău etc. iar trăirea pare uneori artificială datorită unei asocieri nepotrivite de cuvinte.Am găsit și lucruri care mi-au plăcut:
\"Neîntinată vin la tine
Să văd
Mai e încinsă
Uimita, neatinsa
Flacără?\"
Noroiul îl vede oricine,mai greu vezi bobul de grâu în noroi

Dragă leoaică..Sandra,
Aprecierea ta la \"Gâsca submarin\" mă bucură fiindcă vine de la o mână de maestru care a scris \"Pierderea și regăsirea lui Moise\" un text care are savoare prin autenticitate.
Ai dreptate,\" halal spirit științific \",dar curajul de a descoperi lumea prin experiment face parte din frumusețea creației ! Bineînțeles,nu orice fel de experiment,în povestea mea intervine mama pentru a corecta lucrurile. Și așa s-a întâmplat mereu până ne-a părăsit,dar poate și-acuma veghează de unde este asupra mea.Am o întrebare,de ce mă blagoslovești cu apelativul,\"domniei dumneavoastră\"...,data trecută ai fost directă,\"te-am descoperit\"și mi-a plăcut mai mult.
Ce mai...sunt bucuros că mă citești și surprins pentru atâtea coincidențe!.Ai aceiași zi de naștere ca și mine, 13 August,lucrezi la mediu iar eu m-am ocupat într-o vreme de poluarea electromagnetică și mai ales scri bine.La capitolul ăsta,părerile despre mine sunt împărțite,unii spun că am talent ioc,meșteșug cât pentru clasa a treia primară și ca sfat îmi spun să nu mă încred în lăudători că îmi fac un mare deserviciu.!Ce dacă,eu cred în ce mi-ai spus\"scrisă cu infinită candoare\".Frumos cadou am primit azi și îți mulțumesc.
Nicu al Popii

Dragă Crina,
Aseară dormeam când tu îmi trimiteai un semn privind \"analiză psihologică foarte credibilă\",în textul \"Gâsca submarin\".Cred că pe \"foarte\" ai fost obligată să-l pui din alte motive.Accentuând și în final aprecierea ,chiar cred că ți-a plăcut textul meu și asta mă bucură mai ales că vine de la o persoană care scrie bine.Îți propun să citești două texte de ale mele,pentru ideea de analiză psihologică (intuitivă) și anume \"Tabloul\" și \"Ce ar mai fi de spus\".Aș dori o analiză din partea ta. Mulțumesc.
Nicu al Popii

Dragă Loredana,
Între noi inginerii.Poștașul tău este tot o minte jucăușă.Cît ne jucăm viața triumfă.E bine să fim gravi dar de ce n-am fi și poznași?Cînd eram copil credeam ce-mi spunea Dorică despre cocoșul său care se oua și clocea.Era atît de convingător!Pentru nimic în lume nu m-aș fi îndoit.Asta e frumusețea copilăriei,crezi fără să te îndoiești