Nicolae Diaconescu

Mi-am pus intrebarea de ce nu am prieteni adevarati si mi-am amintit intamplarile traite in facultate si mai tarziu. In comparatie cu sotia mea care a avut o prietena din facultate, Florela, violista in filarmonica (ateneu), desi nu se vedeau doi-trei ani, era suficient sa-i ceara un serviciu, o partitura, o recomandare, ceva si se facea luntre si punte sa-i satisfaca orice dorinta. In schimb eu nu am prieteni, nu am putut apela la nimeni in situatii dificile...ba gresesc, din liceu am un prieten ,Stavar Ilie, loial si care m-a vorbit de bine in orice imprejurare. Urmeaza inca doua mici intamplari care se incadreaza la titlul generic, pretul prieteniei.
Multumesc domnule Irinel Georgescu pentru ca ai citit povestea si ai lasat un semn de apreciere.

Când am făcut armata, în prima zi, șefii au adus frizerul și toți au fost tunși la zero. Din acel moment toată lumea s-a tutuit, fiindcă eram egali, aceiași uniformă, modul cum arătam. Pe site toți suntem egali ca preocupare principală așa că tutuiala este absolut normală. După armată, o parte din foștii soldați ne-am întâlnit după un an. Poate veți fi surprinși, nu mai era tutuială, nu mai eram egali. În concluzie, pe site ne tutuim fiindcă suntem egali ca preocupare, chiar dacă unul e genial iar altul scrie agramat.

Am ceva vechime pe acest site. Am intrat când am traversat un moment foarte dur în viață. L-am depășit dar am rămas fidel site-ului. Nu m-am antrenat în dispute cu diverși membri, poate că nu sunt în stare. Totuși am observat că orgoliile sunt nemăsurate, ironizezi un "personaj" și reacția este disproporționată. Mie mi-au folosit postările cu tentă ironică la adresa mea, am realizat noi "creații" literare. În ultima vreme mi s-a întâmplat și mie ceea ce a scris mai sus doamna Ottilia Ardeleanu. Mai demult am avut și eu nivelul 120, am dat două steluțe la niște proze care mi-au plăcut și apoi am fost retrogradat, habar n-am de ce. S-a mai întâmplat ca la articolul despre Ceaușescu și inteligența artificială să scriu un comentariu dar mi-a fost imposibil să-l postez, ideea era că Lucian Blaga, în percepția mea, în niciun caz n-a ridicat osanale lui Ceaușescu, mai curând Cărtărescu, de unde am tras concluzia că și inteligența artificială mai greșește. Vreau să spun, în concluzie, că pentru mine, acest site mi-a fost foarte util. Surprinzător a fost și faptul că articolul "Pace sau apocalipsă" a fost publicat.

Dragă Maria,
Ai trimis în eter două afirmații binevoitoare,una pentru mine, plăcut povestea, una pentru Delia, va reuși singură. Mulțumesc pentru lectură și mesaj.

M-ar interesa Ceaușescu, Putin, Zelinschi,...Brâncoveanu, etc.

Dacă textul de mai sus a provocat supărarea cuiva, îmi cer iertare, nu asta a fost intenția. Totuși nu mi-am închipuit că se poate naște un taifun, chiar un thunami, într-un pahar cu apă.

Aprecieri recital 16 noiembrie 2022

Dragă Lili, îți mulțumesc pentru prezența la recital, iată câteva comentarii: Doamna Petrina, Delia este un fenomen, în toate rugăciunile mele o să-i pomenesc numele ca s-o ajute Dumnezeu în continuare. Este o mare artistă! Domnul Alexandru Dimitrescu: Sunt foarte bucuros că am venit. Apreciez că Prokofiev a fost compozitorul ei de suflet, Strauss pentru virtuozitate tehnică, Brahms pentru inteligența interpretativă. Am în bibliotecă mii de partituri. O să fac o selecție și-o să le dăruiesc Deliei! Nona violonistă. Nu puteam să-mi mai iau privirea de la ea. Se sfâșia carnea de pe mine ascutând-o. Persoană anonimă: Ca să dai o astfel de interpretare lui Prokofiev se poate face numai prin cunoașterea spiritului ..., a scriitorilor Tolstoi, Dostoievski, Bulgakov și multe alte aprecieri.

Comuniunea totală dintre Delia și vioară mi se pare spectaculoasă și fascinantă ca o structură muzicală și poetică unică, care topește ființa în sine. O flacără care cuprinde toate calitățile într-un complex de nivel profesional absolut. Personalitatea sa artistică îmbină naturalețea, ușurința execuției, frumusețea vizuală a atitudinii instrumentale,
emisia de sunet clar, solar.
Gabriel Gâșan - pianist virtuoz, este un companion excelent în duet, atât pentru momentele solo ale cântecelor greu alese, cât și pentru intenția sa clară de a-și modela magistral replicile la emisia timbrală pe care vioara o creează fiecare m Oment.
Muzicienii au rolul de a modela și de a oferi satisfacții estetice interacționând cu publicul. Cei doi protagoniști ai acestui recital au făcut ca acest lucru să se întâmple.
(Succesul nu schimbă artistul, ci îl integrează în sfera generoasă a marii culturi)"
Daniela Candiotto, diriginta si profesor la Conservatorul Lucio Campiani, Mantova
· ·

După ce am citit proza de mai sus, bine scrisă, antrenantă, cu un final neașteptat, am dorit să "gust" și alte texte pentru a percepe mai bine pe autor. M-am oprit mai mult la Ogorul ascuns și pentru comentariile doamnelor Mitea și Elize. Apoi am căutat proza cu foarte multe accesări ;i o steluță. Cine credeți că îi acordase acea steluță? Chiar subsemnatul în 2016, dar uitasem de autor mai ales că după acea steluță mi s-a redus nivelul de la 120 la 100.N-am întrebat editorii, nici pe Radu ce am greșit, dar constat că în timp, aprecierea mea de atunci a fost corectă, vezi steluța domnului Tomescu și comentariul doct al acestuia precum și alte comentarii la fel de interesante. În concluzie, prozele domnului Grig pot fi percepute și ca povești la gura sobei, pe care dorim să le ascultăm fie că suntem copii sau adulți.

Până la trenulețul de plastilină m-a interesat, mai departe ... deși am citit până la capăt. Totuși am reținut: mă plictiseam de moarte cu mine din lipsă de dramă, unicile mele riduri,genunchii bolnav de identici și oglinda care îți arată trupul nu și sufletul.
Îmi exprim admirația că nu te lași!

Tot străduindu-mă să înțeleg semnificația abstractă, filozofică, profund umană a metaforei dancing on ice, după a treia lectură am strigat: yes, yes, yes! În ultima strofă, (primul vers) am găsit cheia, misterul transfigurării! și-a fost mai vară în ... toamnă. Acest vers sublim mi-a amintit o întâmplare. În autobuzul spre Buzău, Gigel (șoferul) îi spune lui Costel:
Bă piratule, dacă îmi spui când te-ai născut, promit de față cu toată lumea, cât oi fi pe traseul ăsta te iau gratis. După câteva clipe a răspuns Costel, mândru:
Prim[vara ]n septembrie.

Tonul tău jucăuș m-a binedispus la miez de noapte când n-am somn!

felul în care
îmi privesc dulce călăul
sărind peste poduri

noapte bună
om naiv și bigot
și mișel
zorii te vor prinde la aceeași
tribună
căci


ești peste tot

pentru efortul de a readuce la viață oamenii care au fost. Fără ei suntem doar frunze în vânt.

frumoasa în pijama! "suntem diferiţi de restul, dragostea şi relaţia noastră e deosebită." Chiar m-ai făcut curios, ce a urmat, cum erau privirile celor din restaurant, binevoitoare, ironice! Dacă nu ți-ai dat haina jos n-avea importanță că erai în pijama, te simțeai bine, iubitul te ținea de mână, vizitai un loc exotic, "Coasta iubirii" scris în rusește...etc. Am o mică observație, cum e corect, "întîlnirile devenise şi mai rare" sau deveniseră?
Adaug faptul că stilul șprințar captează atenția cititorului. Totuși n-am înțeles dacă iubitul tău este tatăl ghiocicăi. "Am ieşit în grabă mare, sărutîndu-mi drăgostos ghiocica".

-Muzica se adresează direct sufletului
-muzica este sunetul și căldura focului din sobă
-muzica îmi deschide poarta acolo unde oamenii o închid

O recenzie care deschide pofta cititorului de a căuta volumul. Felicitări autorilor.

"Ca o aripă de înger s-a ridicat la ceruri, preabunul suflet al celei care a fost distinsa noastră colegă, talentata și inspirata poetă și scriitoare de cărți pentru copii și tineret, organizatoarea Concursurilor Naționale de Poezie și Lucrări Creative “Flori de Primăvară” și “Scrisori către Moș Crăciun”, îndrumătoarea unor cercuri ale copiilor talentați în ale scrisului, o fidelă și statornică colaboratoare a cotidianului “Cuvântul liber”, redactor-șef al revistei “Orizonturi Mureșene”, secretara Ligii Scriitorilor Români - filiala Mureș, o promotoare neobosită a creației literare locale ec. MIHAELA RAȘCU.

Bunul Dumnezeu să o ierte și să o pună în raiurile cerești, de-a dreapta Sa!"

Ca de obicei, informații captivante, stil concis, la obiect, Mă întreb, de ce oare, unele personalități bărbătești se combină cu menajerele, din comoditate?

Ca de obicei și acest eseu l-am parcurs cu interes. Carecterizarea A.C. este convingătoare. Am scris un comentariu și la textul Trei caractere ... dar a fost trecut la oftopic. Scriitorii de romane polițiste amintiți de tine i=am citit și eu.

Am perceput această mărturisire pe un fundal de tristețe. Eu, prietenul tău imaginar, îți spun, ai răbdare, dragostea, ca minune a lumii noastre, în mod sigur va apare. Atunci nu vor mai conta picioarele lungi, zâmbetul fals, (de zirconiu)promisiunile făcute doar ca să umple deșertul zilei de mâine.