Nicolae Diaconescu

Ioane ,Ioane,
Textul l-am scris în 22.02.2004 ca o reacție că fusesem trimes la colț, într-un mod, mi s-a părut , destul de brutal. Azi am doar un zâmbet în colțul gurii dar atunci am fost chiar derutat. Dacă nu l-aș fi reîntâlnit pe compozitor la câteva zile și n-aș fi făcut încă o discuție pe tema cenaclului din Rotonda 17 rămâneam doar cu o mare îndoială.Textul l-am postat ieri fiindcă acum trei zile am citit pe acest site opinia autorizată asupra acestei probleme a unor persoane care au pregătire în domeniu, presupun și-atunci mi-am amintit că am scris și eu ceva pe această temă.
Căt despre capul plecat, de anul ăsta numai așa îl port, dar în orice rău e și un bine, datorită acestui fapt am \"descoperit\" site-ul poezie .ro și a devenit o supapă.

Dragă Adelina,
Mare lucru pentru mine să-mi spui că te-a captivat textul de la început până la sfârșit!
Goana după inedit este o tendință ce se manifestă tot mai pregnant .Tocmai de aceea am scris un alt text cu titlul \"Uimitoarea invenție a omului nou\". Ce mi-ar fi plăcut să aud acest comentariu acolo în cenaclu, dar e bine și acum. Prin ceea ce am scris atunci m-am eliberat de problemă!Iar acum mă bucur că textul a fost bine primit.

Dragii mei,
Ioane, Anda și Doru,
Aș fi vrut să postez o întâmplare din zilele astea, \" Balta e mare, noroiul adânc \" dar cenzorii mei, fiica și soția, au spus, Nu ! În aste condiții, am trimes pe site o poveste nevinovată, despre o biată găină ,care a luptat cu viața. Fundalul este dur, viața oamenilor de acolo nu e deloc ușoară...Pe acest fundal copilul se maturizează. Butia era de ani de zile goală că pământul fusese comasat, dar la vârsta pe care o avea nu conștientiza acest lucru. El țipa că i-a luat cineva găina!.Abia când a omorât-o uliul a început să înțeleagă câtă nedreptate e pe lume la nivelul păsăretului, deocamdată. Lupta pentru existență e permanentă. Finalul am dorit să reprezinte înțelegere și speranță, supraviețuirea găinii nu fusese inutilă, curtea se umpluse iar de păsări, 15 pui cât porumbeii de mari, alergau prin iarbă și zmeuriș. În poveștile mele doar forma îmi aparține, restul, reprezintă întâmplări adevărate. Textul e scris demult și face parte din ciclul \" La gura povernei\". Este pentru prima oară că îl public , ar fi putut să fie în 1984 dacă îmi tipăreau volumul. Povestea asta nu am considerat-o reprezentativă și primirea frumoasă pe care ia-ți făcut-o, mă bucură.
Să fiți iubiți de cei dragi.

\"Iubesc agale atunci cînd
Aștern masa pentru o cină
Fără cuvinte .
La cina unde se consumă tăcere
Voi fi mereu
Dantela în formă de ...ceapă \"
Poezia ta pare melodramatică și eu am vrut să fie mai sprințară , cum te-am perceput acum trei săptămîni la Eliad .

Mi-a creat senzația că sentimentele umane sunt nepieritoare. Exprimi trăiri profunde folosind cuvinte simple.

presupun că orice membru din site face un comentariu responsabil,prin autocenzură.Când aceasta nu există,va interveni cenzura off-topic.Problema e că nu există timpul fizic necesar pentru analiza tuturor comentariilor...

Furtuna se lasă cam mult așteptată. Există riscul să adorm. Până atunci fă te rog câteva corecturi.În prima frază, \"Monica, care cu...\".Deși e virgulă tot deranjează formularea.
În rândul 34, în aceiași frază, \"Simțeam...simțind...eram decis să continui...așa că am continuat.\"
Fiindcă ți-ai exprimat dorința de a lua legătura cu mine, mai adaug câteva lucruri:
-iubesc Mușcelul și oamenii de acolo, bățoși, încrezuți care dețin grădini superbe de meri și pruni.Așa sunt și eu doar că n-am învățat să joc brâul!
-munții despre care vorbești în proza \"Furtuna\" au fost descriși de Ion Popescu Argeșel, Neluță, într-o lucrare științifică . A fost geograf, profesor universitar doctor și a întocmit chiar și monografia satului Vulturești...Pe aceasta n-a apucat s-o mai publice , a făcut congestie cerebrală în această primăvară . Soția lui este din Rucăr, unde te-ai născut și tu așa că probabil îl cunoști.
.Putem continua dialogul după \"furtună\".M-ar interesa mai ales poveștile cu partizanii care se ascundeau în munți ca Arsenescu, Rizea, etc.

Dragă Raluca,
Surpriza pentru mine a fost și mai mare .M-am bucurat că m-ai citit acum douăzeci de ani.M-a debutat doamna Gica Iuteș cu povestirea \"La gura povernei\".Mi-a dat și o recomandare pentru publicarea volumului.Mi s-au cerut niște modificări cu care nu am fost de acord doar pentru motivul că aș fi stricat atmosfera.Am promis atunci că voi scrie alte povestiri cu pionieri fiindcă și acestea aveau hazul lor.M-am antrenat în alte treburi și nu le-am finalizat.In acest an mi s-a întîmplat un eveniment nefericit.Pe acest fundal am hotărît să revizuesc din textele scrise de-a lungul timpului.Așa am început să trimit pe \"Agonia\" diverse povestiri.Ieri din dorința de a stîrni un zîmbet doamnei Miruna care a comentat \"Focul lui Sumiedru\" am revizuit \"Gîsca submarin\". Am vrut chiar să-i schimb titlul dar fiica mea s-a opus.Deși tanti Niculina ,Florica,Dorică,mama nu mai sunt ,lumea aceea va trăi atîta vreme cît povestirile mele vor fi citite .Mi-ar pare bine dacă și copiilor le-ar place.Mai frumoasă este \"joaca de-a viața\".

Floare albastră din grădină,
Ești inepuizabilă.Ai verb,ai candoare,ironie,mult curaj când îți afirmi identitatea(pe unii îi supără) ai..tot timpul idei și mai ales ceea ce trebuie pentru a fi citită.
Restul nu contează,sau poate că da, fiindcă ai Marcă.

Dragă Loredana,
Uite că mai mă vizitează și pe mine cineva.Direct la iederă m-am dus și ți-am citit prima parte din \"Poștașul\".Eu credeam că prima parte e cea pe care am citit-o acum cîteva zile și pînă să mă lămuresc ..Zic,p-asta am citit-o,abia după un timp am înțeles că de fapt citisem partea a doua așa că am citit și prima parte.Am înțeles textele tale și asta e mare lucru pentru mine! Sunt destule proze și poezii cu steluțe pe care nu le înțeleg.Vezi,ăsta e primul semn de apreciere din partea mea.Dar m-am abătut de la subiect,unde e iedera?Știu că aceasta sufocă totul da nici eu nu mă las,o jumulesc și-o dau la găini.Nici n-ai idee ce le place,mai ales porcilor.Bălăria nu trebuie îngrijită ci doar jumulită.E trist însă cînd bălăria are corespondent în viața reală. Oricît ar fi jumulită are o forță de regenerare de speriat!Așa că poate mă aclimatizez și devin și eu o bălărie.Ce zici de această posibilitate?

Maria Damian ți-a făcut o analiză profesionistă.
Eu remarc doar niște imagini \"Fumul s-ar dori atît de cretin
Încît să se stranguleze singur \", \"Măduva din oasele gîndului\" \"schitul lenei \" , \"Aripi scîrțîie, vrînd să zgîrîie neliniști anchilozate \".Ai pus accentul numai pe destructurare, dar această introspecție o face o inteligență lucidă, care acționează din afara cadrului. Cam multă desnădejde dar inedite metafore!
Încă un lucru ,consider interesant eseul tău despre memorie.

M\'am întors de la un recital de muzică clasică.Dezamăgit am plecat la pauză,ar fi durat pînă la ora 24..cum nu am prea mulți cititori,.. zic... să văd ce au creat alții.Așa am glosat pe textul tău.... Tainice locuri
Nu cred că ar trebui La tropice să mergem Pentru a ne lepăda hainele Aș prefera pe prundul gîrlei Așa cum făcem copii fiind Atunci nu ne rușinam Și ne afundam în bulboană goi Mai ales la apus de soare Cînd apa era caldă Ce nesfîrșite păreau nopțile Cînd învățam să număr unul și cu una Au trecut anii și-acum te rușinezi Vrei la capătul lumii Să ne lepădăm hainele Eu te prefer înbrăcată Pentru misterul pe care-l ascunzi în tine Așa cum pămîntul În măruntaiele sale Printr-o combustie geologică Naște.... Frumoase flori de mină Pe care le împrim În palme și în tălpi Nimic nu le mai șterge...Nici caldul, nici recele

Domnule Titarenco,
A relata un fapt într-o formă atractivă este una, iar a analiza un fenomen este altceva !
Că acest fapt face parte dintr-un curent sau o tendință literară actuală, nu e treaba mea.
Ideea de caricatură nu e rea, depinde doar dacă aceasta ne sugerează ceva și eventual ne bine dispune.
În ceea ce privește folosirea unor termeni sau concepte, chiar nu interesează pe nimeni definițiile, ci modul în care se raportează unii la fenomenul cultural în anul 2005, ( asta apropo de comentarii ).
Buricul Europei se simt alții nu romanii. Ideile lui Nicolae Densușianu au fost expuse într-un volum cu aproape o sută de ani în urmă, nu acum cu ocazia integrării, după o muncă de cercetare pe teren și în biblioteci de 20 de ani. Pentru alte lucrări a fost premiat de Academia Romană. Constantin Istrate , contemporan cu Densușianu, a elogiat munca acestuia în prefața la volum. Dacă savantul inventator Ct. C Istrate s-a făcut de rușine ce contează că se mai fac și alții. Totuși, în sprijinul unor idei ale lui Densușianu sunt tot mai multe descoperiri arheologice.
În definitiv, cui îi pasă de aceste teorii dacă sunt lipsite de fond? Eu am arătat doar ce idei se vehiculează în diverse medii.Dacă Gabriel Gheorghe nu e un erudit, îl invităm pe istoricul Iscru să continue polemica. L-am ascultat și pe el în două conferințe cu săli pline...
Ca o concluzie ,doar dialogul contează!

Dragă Simona ,
Uitasem cine ești și am ajuns din nou în pagina ta. Am citit \"Începînd cu ziua de mîine \", un text bine scris, și \"Început fără sfîrșit\".
Să presupunem că aș continua povestea la timpul prezent, așa cum îmi ceri tu ! Întrucît în toate textele mele personajele există și în viața reală, evident sub un alt nume , presupun că nu le-ar face plăcere să se identifice. Viziunea asupra acestor personaje este total subiectivă, în mod sigur, un alt autor dacă ar scrie despre aceleași personaje le-ar vedea cu totul altfel. Revenind la întrebarea pe care mi-ai pus-o, tu ce ai fi vrut să devină Ion din povestea mea ?
Încă un lucru, textele prea lungi plictisesc, ai nevoie de numeroase ingrediente pentru a capta și reține atenția cititorului. Sunt mulți autori pe acest site cu o tehnică foarte bună a scrisului și totuși mă plictisesc citindu-i. Bineînțeles eu sunt de vină ! Am putea continua discuția pe această temă, dar vorba ta, ar fi \"un început fără sfîrșit\". Continuăm dialogul pe alte texte.

Dragă Dana,
Se putea ca acest instrument să mă lase să îți transmit mesajul? E a doua oară cînd îl scriu !
Oricum, ție ce-ți pasă, ești la Constanța și te apucă dorul de bunica, eu sunt în București și mă apucă dorul de Paulina, era din Constanța. Cînd am terminat practica la Grozăvești, mi-a zis, vino la mare, te găzduiesc două zile. La dus, ca la dus, eram așa de entuziasmat! La întoarcere am găsit un trabant de ocazie și la ora 19 m-am \"îmbarcat\".
Eroare ! După numai zece km a oprit că ieșea fum din motor. Am așteptat o jumătate de oră să se răcească și-apoi împinge taică la mașină, că nici baterie nu avea. Și-așa toată noaptea și-a doua zi pînă după amiază că am ajuns în București deșelat și rupt de foame ! Dar ce conta ? La 20 de ani ai altă perspectivă asupra lucrurilor. Acuma o mîngîi pe Gigica și îi dau foi de varză să tacă.
Aștept un reportaj din satelit făcut de tine cu ce se întîmplă la Agigea.

Eduard,vineri ți-am formulat un răspuns mai amplu și cînd l-am trimes, eroare pe calculator .A fost un virus. Azi a venit cineva și m-a \"depanat\".Nu mai știu ce am scris atunci,ideea era că povestea tatălui bolnav poate fi o lecție de viață pentru copil.De ce i-a spus-o cînd și el era bolnav?..Dacă vei citi \"Sfîrșit de săptămînă\",o povestire de-a mea nu prea accesată,o să vezi că și alte întîmplări sunt lecții de viață foarte dure.În astfel de împrejurări să avem un dram de bunăvoință pentru cei din jur ,asta e morala.
Dragă Loredana, chiar m-am gîndit să-i pun titlul\"Nu vreau să moară\" sau\"Poveste adevărată\" sau\"Fă-i alt sfîrșit\".Îți recomand și ție povestea cu titlul nu prea atrăgător \"Sfîrșit de săptămînă\".O tînără și frumoasă artistă australiană trece prin aceiași dramă ca eroina din povestea mea de mai sus(am auzit la știri).Dacă ai disponibilitatea citește-o pentru a vedea ce rezolvare i-am dat.Și aici poate e vorba de același lucru,un dram de înțelegere și bunăvoință pentru cei din jur.Poate acel copil nu s-ar fi spînzurat dacă ar fi găsit puțină înțelegere.Uneori oprobiul public e greu de suportat.Te mai aștept.
Nicu al Popii

Pe fond muzical trăirile sunt mai intense. S-a întîmplat ca în acea duminică de august corul bisericii din apropiere să răsune pînă la mine potențîndu-mi sentimentul de milă.
Cred însă că este mai importantă o atitudine responsabilă decît o milă interesată. De aici vine autopersiflarea, sunt egoist , rece și ipocrit. E în firea umană să fim egoiști !
Recent am citit în presă că Republica \" Yukatan \" a oferit o milostenie de două miliarde dolari!, anulînd parțial datoria unei țări bîntuite de războaie ! Bine o fi să faci asemenea milostenie ?
Oricum , din acea știre de presă nu rezulta că guvernul care s-a arătat atît de milos cu un alt popor ar fi bîntuit de același sentiment pentru proprii cetățeni....Cred că acel guvern este format numai din...melomani! Cînd se întălnesc, ascultă muzica și îi apucă așa o părere bună despre ei și o generozitate cu ce nu le aparține direct.....Tu ce părere ai Simona ?

Textul e scris înainte de 89.Am revenit în 97 doar în treacăt și-ncă o dată acum cînd i-am dat drumul.O nepoată de-a mea l-a citit cu ani în urmă, era studentă și-a rîs,a rîs..Acum e în Spania și de Paști a venit cu soțul ei în vizită la țară și-a zis \"nu ne dai nimic de citit\"?Asta era obiceiul..cine venea pe la noi ,trebuia să suporte una două lecturi de-ale mele.Îmi pare bine că ai rîs și tu, înseamnă că proza și-a păstrat prospețimea,Cum s-ar spune textele s-au schimbat puțin în timp,eu însă..dar în fiecare e ceva din mine și dacă le citești o să-ți dai seama,mai am culoare în obraji?Te aștept să mai vii Ina.

Dragul meu DoDu,
Mă bucur pentru atenționare.Desigur, un text nu poate să placă la toată lumea!Nu fi îngrijorat pentru mine ,sunt prea bătucit pentru a mă speria.Vorba unui inventator din domeniul mobilei pe care l-am cunoscut mai demult\"Dacă mi-ar spune o sută de inși că nu le place invenția mea nu mi-ar păsa.Nici dacă mi-ar spune același lucru o mie de inși.Eu trăiesc prin ceea ce fac și dacă totuși unora le mai și place ,cu atît mai bine.\"Așa e și pentru mine.Mulți sau puțini, mă bucur pentru fiecare cititor.Inclusiv pentru tine și pentru că ai avut bunăvoința să-mi comentezi începutul de text.Un singur lucru n-am înțeles.Spui tu:\"Personajele sunt conștiente că fac parte dintr-o proză și încearcă să vorbească potrivit.\" Adică vrei să spui că sunt într-o ședință și ca atare își controlează limbajul?Mi-ai dat un text de meditație,iată de ce n-o să dorm în această noapte.M-ai făcut curios,abia aștept să te citesc.
Cu prietenie
Nicu al Popii

Dragă Nichita,
M-ai nășit a doua oară și mi-a mers bine! Cum să mă supăr când îmi faci un serviciu? Textul l-am încadrat la proză pentru a părea cât mai neutru. Dacă s-or recunoaște \"cei\" și mai ales \"cel\" din text n-au ce să zică, o ficțiune acolo, nu e de luat în seamă. Ca articol , deja relatarea devine mai obiectivă. Oricum și-a făcut efectul și asta contează.
Despre fotografie nu cred că puteai găsi alta mai bună. Scumpa de tine, ce-am mai râs aseară deși nu-mi mergea calculatorul doar două minute și-apoi pauză o oră.
Te împuternicesc, dacă vreodată o să-ți mai placă alt text de-al meu, să-i atașezi ce fotografie crezi că i se potrivește. N-am răbdare să mă ocup de poze ,sau să fiu sincer, nu știu.
Te îmbrățișează confratern
Nicu al Popii