Nicolae Diaconescu

În vacanță o astfel de proză te relaxează. Se poate citi și în delegație dar nu sunt sigur că efectul va fi același.
Campionule, de ce ți-ai schimbat numărul de telefon?

Întâmplarea reală sau nu, place. De ce? Pentru că pune în prim plan delicatețea, gingășia eroinei. Este clar, dacă există o astfel de persoană îți dorești să o cunoști.
Mai multe povești adevărate de felul ăsta și gata volumul care în mod sigur s-ar vinde. Există însă pericolul unei saturații dacă rămâi doar la genul ăsta de proză. E bun și finalul aparent fără miză. M-a făcut să imaginez ce s-ar fi întâmplat dacă tu, la experiența pe care o aveai i-ai fi acordat o șansă acelui băiat! Păi, era imposibil? Ia aminte la cazul acelui tânăr care a avut privilegiul de a întâlni o mare doamnă deși cu 25-30 de ani mai în vârstă. Ea l-a propulsat în fruntea Societății Române de Radiodifuziune! Există și un dirijor român în vogă care a avut aceiași soartă... La fel Edith Piaf, Sarah Bernard, care pre mulți tineri au fericit. Totuși mai lucrează titlul, este artificial, carență ce poate contamina întreg textul.

Tu scri bine dar...
1. Vezi ce faci la calculator cu ț, ș, și ce-or mai fi. Obosește cititorul că în loc de ț apare un dreptunghi.
2.În momentul când te transpui în universul copilăriei nu ieși din el cu aprecieri de adult. Oricât de insolită, deșteaptă sau genială o să fie găselnița, distonează cu restul.
3. De fapt nu ai reușit să redai trăirea primilor fiori de iubire. Tot gândindu-mă cum să-ți atrag atenția mi-am amintit de o întâmplare a mea cu Mia Dobrii. O să încerc s-o scriu, nu știu dacă o să reușesc să depășesc dificultățile pe care și tu le-ai întâmpinat(adult-copil).
4.Te felicit că ai participat la concurs, eu n-am avut curajul. Ca medic nu știu cum o să evoluezi, în proză promiți cu siguranță.

Orice artist, fie el și la începutul carierei, nu poate fi decât orgolios. Uneori și mie mi se pune pata pe câte un autor care este lăudat în mod disproporționat, cred eu, raportat la valoarea creației sale.
Prima condiție pentru a comenta un text e, după părerea mea, să-l pot citi până la capăt. Dacă nu, rămân indiferent chiar și atunci când unii critici, mai avizați decât mine, cu pregătire umanistă solidă, afirmă că \"producția\" e genială. Valoarea este confirmată dacă opera transmite ceva și celor docți și omului de rând.
Unii autori sunt atât de ermetici, în poezie, proză, eseu, că mesajul lor nu poate fi descifrat decât de ei înșiși.
În cazul de față am citit proza fără să simt nevoia să trec peste pasaje. Chiar dacă tema e \"tocită\" ea trăiește și interesează încă. Iar în plus mi-a transmis emoție. Ori asta nu e puțin lucru. Povestea lui Alexandru Moga, prezentată în subsolul acestei proze, cu preotul arestat în tren, fără vreun motiv aparent, e la fel de emoționantă ca moartea lui Gheorghe. Numai că acel text n-a participat la concurs...
Reacția lui Vali Slavu la copita primită nu trebuie să dezamăgească, este firească. Eventual dacă de acum înainte va scrie prost, n-o menajați.

Proza are un final emoționant pregătit cu minuțiozitate. Și destinul documentului e interesant, la fel și devenirea ta. M-aș bucura să confirmi în continuare. Nu îmi rămâne decât să vă felicit, pe tine, juriul cât și pe Eugenia Reiter, organizatoarea concursului.

Am avut bunăvoință să citesc și n-am reușit nici la a doua încercare(1, 2, 3, 4, 5). Ar trebui premiat juriul numai dacă n-a lecturat și acesta pe sărite. Nu vă cer să \"jurați\" că ați luat la puricat fiecare propoziție din cele 33 texte. Nu v-aș crede!

A meritat osteneala. Am citit cu interes articolul, mi-am notat chiar și câteva idei. Iată un mod adecvat de a aduce în discuție un simbol de care unii se laudă că s-au săturat.

Proza e plicticoasă! Și nu de-acum. Un serial care de mult trebuia oprit. Ridiculizarea e artificială, personajele n-au nerv. Cel puțin stilul să fi fost alert dar totul e amorf. Poți continua în aceiași notă, dar e numai o pierdere de timp care oricum se întoarce împotriva autorului

Umor forțat, nenatural, flasc, presărat cu unele vulgarități ce se potrivesc textului ca nuca în perete.
Dacă \"poetul\" ar fi așa cum îl \"ironizezi\" nu ar merita efortul să scrii despre el. Ai uitat inteligența! Ea lipsește cu desăvârșire din proză.

Dacă Isus(nu-mi place să scriu cu doi de i) a știut pentru ce se coboară pe pământ și totuși a iubit atât de mult oamenii, tu nu ai dreptul să te sinucizi nici măcar metaforic!

Rarisimă

Text de largă inspirație după Silvia Van

Așa ceva n-am trăit! Sau poate că da și nu-mi amintesc.
Soare, 19 grade la sfârșit de noiembrie! Covor de frunze pe unde calc și alte multe în toate nuanțele în copaci.
Iubesc toamna asta că are pântec, subsuori, coapse și un miros! A ce miroase? A femeie (curată) deși din reavănul frunzelor se ridică tot felul de miasme!
Explicabil îmi zic în barbă, a sosit primăvara cu patru luni mai devreme așa că pornesc vânătoarea, poate pică la drum de seară o...crizantemă!

P.S.
Am rezonat la textul tău altfel nu mai zăboveam pe aici.

N-aș putea să explic de ce mă deranjează în text mirosul de crizanteme! Poate fiindcă mi-e greu să asociez mirosul subsiorilor, a pântecului și a coapselor cu mirosul de crizanteme chiar dacă ești îndrăgostit(ă). Poți lăsa cititorul să facă orice altă asociație, oferă-i această libertate!
Textul curge bine iar finalul naște nostalgie.
De apreciat Biografia altfel.

Am citit cu interes textul mai ales fiindcă ai \"povestit\" despre viața de calvar a Fridei. Ea o porumbiță s-a căsătorit cu El un elefant și don Diego, un pezevenghi, în loc s-o prețuiască, se iubea, presupun pe ascuns dar nu prea dacă a aflat toată lunmea, cu sora ei bună. Ce putea fi mai dureros? Dar marea artă se naște din suferință! Și iubire! Și ea a avut parte de amândouă. Propria suferință, mai ales psihică și iubirea cu marele Leon Trotski le-a transpus în picturi nemuritoare păstrate în casa muzeu construită chiar de don Diego.
Andra Rotaru s-a \"inspirat\" din poveste și propriile trăiri le-a transpus de asemenea în versuri nemuritoare!( a luat premii, a fost tradusă, etc.)
Cum nu auzisem de talentata poetă, vă rog să-mi fie scuzată ignoranța, am citit pe lângă versurile prezentate mai sus ca exemplu, poezia postată pe internet \"Până la tine\". Într-adevăr este o mare Poetă și promisiunea începutului este pe deplin confirmată. Am un singur amendament. Dacă vreodată Dânsa va citi această observație aș dori s-o întreb, despărțirea de o unghie este chiar atât de dureroasă? Este altceva când te desparți de o pleoapă, un deget, un picior, un rinichi sau mai știu eu ce! Unghia crește la loc.

Într-adevăr m-a atras titlul. După ce am citit am zis, ei și? Ai consemnat întâmplarea și care ar fi rezultatul? și-a cerut cineva scuze pentru disconfortul creat?
Am intervenit pentru ați spune că fata mea cu aproape un an în urmă își cumpărase bilet pentru ruta București Verona la aceiași companie de zbor, de la o agenție din București. Persoana care i-a vândut biletul a dezinformat-o, probabil din neștiință, cu privire la greutatea bagajelor pe care ai dreptul să le iei cu tine. Avea două valize și la Băneasa surpriză, a trebuit să plătească pentru a doua valiză, suplimentar, cât pentru costul biletului, doar cu 10 Euro mai puțin. Înnainte de a se prezenta la poarta de ambarcare a depus în scris plângere la directorul Companiei, a nominalizat agenția și persoana de unde cumpărase biletul și informațiile primite cu acel prilej, a mai subliniat că precizările menționate pe biletul de avion cu privire la greutatea bagajelor sunt scrise cu litere atât de mici încât nu se pot citi, etc.
A primit un răspuns oficial, compania își cerea scuze și a asigurat-o că la primul zbor pe care îl va efectua fie din Verona la București sau din București la Verona i se va scade din prețul biletului suma plătită suplimentar pentru bagaje datorită dezinformării de la agenție.

Frustrări, disperare și scrisul ca supapă a refulărilor.
Indiferent care e motivul vulgaritatea în comunicare nu poate constitui un model. A fi sincer nu înseamnă a fi și grobian, chiar dacă bunul simț uneori plictisește.

Ai reușit să redai atmosfera potrivită pentru întâmplare numai că aceasta nu are miză... Și întrebarea cu marketingul bătrânei iese din cadru, e artificială.
M-ar interesa să postezi mai des și să povestești despre lumea în care trăiești acum. Ce-ai spune despre o întâmplare care se petrece în Indonezia?

Domnul A. K.
O poveste previzibilă? Dacă este așa poate îmi \"povestești\" ce se va întâmpla cu Wanda și KXK.
Domnul A. V.,
\" Este o simplă poveste?....Dar nu, cred că este o simplă poveste;..\" Cu acea virgulă după nu, m-ai băgat total în ceață ! Dar ai revenit și ai \"definit-o\" ca pe o poveste parabolă! Și nu ai greșit!

Simpatică ești, copil ai, scriitoare ai devenit, ce lipsește și nu știe lumea?

Elena am nostalgia orașului Brăila. Am fost acolo de trei ori și nu te-am întâlnit. Dacă mai vin vreodată în acest oraș precis te anunț, nu mă ține nimeni din scurt ca în povestea mea.
Teodor am notat, era vorba de 30 grade Celsius. Vrei să știi ce s-a întâmplat cu larisa? A devenit o bunică respectabilă, sbârcită și grasă că dacă o întâlnești te întrebi, oare femeia asta a fost vreodată tânără și frumoasă?

Doamnă Emilia, dacă nu rămâi de unul singur există totdeauna o speranță. Vulnerabilitatea declarată a victimei deschide calea nemerniciei umane pentru a lovi mai abitir. Solidaritatea la necaz spală ca o ploaie păcatele.